--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Gheorghe Simion, suveranistul cu gust de brânză
Între miros de stână și parfum de putere, un personaj cu fler de piață și strategii de subsol politic.
---
Introducere:
Gheorghe Simion, auto-proclamat suveranist și apărător al neamului, e genul de politician care începe discursurile cu „fraților români” și le termină la o masă cu Becali, negociind contracte cu iz de brânză de Sibiu. Cu o voce aspră și gesturi teatrale, promite marea resetare patriotică, dar în realitate jonglează abil între proteste controlate și înțelegeri din culise, fără să livreze nimic concret pentru oamenii de rând. Vorbește ca un haiduc, se mișcă precum un dealer de imagine.
---
Imaginea:
Un amestec de băiat din galerie, lider sindical ratat și actor de stand politic. Își construiește personajul cu grijă: ie strașnică, barba semănătoristă, tricolorul la buzunar. Aparent curajos, dar foarte atent să nu piardă controlul spectacolului. Nu e omul care schimbă România, ci cel care o ține captivă în circul de la televizor.
Agenda:
Zero legi importante, zero proiecte reale, dar sute de ore de live-uri, proteste, acuzații și „investigații” cu iz de tabloid. Promovează frica, ura și naționalismul superficial, cu dușmani inventați și „străini care ne vor răul” – rețeta perfectă pentru manipularea maselor dezamăgite.
Alianțele:
Cine crede că Simion e „antisistem” uită să întrebe cu cine se întâlnește când camerele se opresc. Becali nu e o excepție, ci doar exemplul vizibil. În realitate, George Simion e perfect integrat în sistemul pe care pretinde că-l combate – doar că joacă rolul opozantului, pentru publicul naiv.
Electoratul:
Români obosiți, uneori sinceri, dar adesea vulnerabili. Cei care au pierdut încrederea în toți și caută un salvator cu voce tare. Simion nu le oferă soluții, ci doar o oglindă distorsionată în care inamicii sunt mereu „ceilalți”, iar el – singurul curat.
Paradoxuri:
Spune că luptă pentru moralitate, dar face afaceri în umbră.
Strigă împotriva oligarhilor, dar stă la masă cu ei.
Vrea o Românie suverană, dar se folosește de aceleași tactici de manipulare ca oricare partid vechi.
---
Concluzie:
George Simion nu e haiducul poporului, ci doar încă un negustor de iluzii. Poate ridica vocea, dar nu ridică România. Împachetat în tricolor și retorică de stână, rămâne un personaj de consum electoral, cu gust de brânză veche și promisiuni alterate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu