Cristian Chivu și presa română: când „nu e pregătit” devine campion în Italia În România există o specie aparte de specialist: analistul care știe sigur că omul va eșua înainte să înceapă. Cristian Chivu a preluat o echipă uriașă, într-un campionat unde greșelile nu sunt tolerate, unde fiecare etapă este judecată la microscop, iar fiecare pas greșit poate însemna finalul carierei. Și ce a făcut presa sportivă de acasă? Exact ce știe mai bine. Nu să analizeze. Nu să aștepte. Nu să observe procesul. Ci să întrebe obsesiv, aproape cu speranță în glas: „Cât mai rezistă?” „Cine îl înlocuiește?” „Va fi schimbat după următorul meci?” De parcă un antrenor român la nivel înalt nu era o mândrie, ci o problemă care trebuia rezolvată urgent. Iar acum? Acum Cristian Chivu este campion în Italia cu Inter, devenind primul antrenor român care câștigă un titlu într-un campionat din top 5 european. Inter a cucerit matematic Serie A cu mai multe etape înainte de final, iar Chivu a reușit performanța...
✍️ Editorial de opinie
Se spune adesea că „statul român a început să se strice după Revoluție”. Fals. Adevărul este mult mai simplu și mai greu de digerat: statul român nu a funcționat niciodată pentru cetățeanul de rând. A fost doar o mască – uneori comunistă, alteori „democratică” – dar în spatele ei s-au ascuns mereu aceleași mecanisme de control și exploatare.
---
🕰️ Ce a fost înainte de ’89?
Un stat totalitar în care frica era lege.
Un regim în care „drepturile” existau doar pe hârtie, iar supraviețuirea depindea de tăcere, relații și compromis.
Nu era nici dreptate, nici transparență, nici echitate. Era obediență sau pedeapsă.
---
🔄 Ce a urmat după Revoluție?
O piesă de teatru.
O schimbare de decor, nu de sistem. Securitatea s-a reprofilat, vechii activiști s-au reinventat în politicieni, iar poporul a fost anesteziat cu televiziuni și lozinci despre „democrație” și „integrare europeană”.
Toate guvernele – indiferent de culoare – au lucrat pentru ei, nu pentru noi. Privatizările au fost jafuri legale, legile au fost făcute cu dedicație, iar justiția a fost direcționată ca un GPS – lovește acolo unde trebuie, în funcție de interesele momentului.
---
⚠️ Statul, azi: o firmă de protecție
Justiția? Funcționează doar pentru cei cu conexiuni.
Educația? Produce roboți docili, nu oameni liberi.
Sănătatea? E o ruletă rusească.
Administrația? E sufocată de pile, amante și nepoți.
Iar poliția? E adesea gardianul mafiei locale, nu al comunității.
Nu e stat. E o glumă. Una amară.
---
🎭 De ce nu cade piesa?
Pentru că are sprijin extern și pentru că românul s-a obișnuit cu circul.
România trebuie să dea bine la poză – în UE, în NATO, la summituri și în rapoarte.
Și atunci ai democrație doar de formă:
Alegeri manipulate de bani și Facebook,
Presă „liberă” finanțată din fonduri guvernamentale,
Lideri care joacă rolul de „reprezentanți” și în realitate doar execută ce li se dictează.
---
🧠 Când s-a pierdut complet direcția?
În 1990, când FSN-ul a preluat tot și a oprit orice reformă reală.
În 1997, când „dreapta” a dezamăgit și a băgat țara în haos economic.
În 2007, când am intrat în UE fără să curățăm mizeria din casă.
În 2012 și 2018, când protestele sincere au fost deturnate și golite de sens.
În 2020–2023, când pandemia a fost folosită pentru a consolida controlul, nu pentru a salva oameni.
---
🧭 Concluzie:
Nu ne-au furat doar banii.
Ne-au furat încrederea, viitorul, curajul de a spera.
Statul român nu e al nostru. Nu a fost niciodată. E al unei minorități bine organizate, conectate, care știe ce vrea: să țină majoritatea la limita supraviețuirii, dar suficient de ocupată cât să nu ridice capul.
Dacă vrem un stat real, trebuie să începem prin a recunoaște adevărul:
Suntem conduși de impostori, iar democrația noastră e o cutie goală.
---
📌 Publicat pe utiil.blogspot.com
🎙️ Dacă ți-a plăcut, distribuie. Dacă nu, contrazice-mă – dar cu argumente.
Comentarii
Trimiteți un comentariu