Lecția de economie pe care o înveți la pompă Dacă te uiți la prețul carburantului din ultimii ani, observi un fenomen curios: prețurile urcă imediat când apare o criză, dar când criza trece, ele rămân aproape la fel. După începutul Russian invasion of Ukraine, prețurile la carburanți au sărit brusc. Explicația oficială a fost simplă: energie scumpă, piață tensionată, logistică mai dificilă. Problema este că multe dintre aceste costuri au scăzut ulterior. La pompă însă, scăderea este mult mai timidă. Economiștii au chiar un termen pentru fenomenul acesta: „ rocket and feather ” – prețurile urcă ca o rachetă și coboară ca o pană. Companii mari precum Repsol au ajuns să domine piața energetică din S pania, iar într-o piață dominată de câțiva jucători mari, reacțiile de preț sunt deseori sincronizate. Asta creează o situație paradoxală: apare o criză → prețul urcă imediat costurile scad → prețul rămâne ridicat se găsește o nouă justificare: taxe, logistică, tranziție verde, combustib...
✍️ Editorial de opinie
Se spune adesea că „statul român a început să se strice după Revoluție”. Fals. Adevărul este mult mai simplu și mai greu de digerat: statul român nu a funcționat niciodată pentru cetățeanul de rând. A fost doar o mască – uneori comunistă, alteori „democratică” – dar în spatele ei s-au ascuns mereu aceleași mecanisme de control și exploatare.
---
🕰️ Ce a fost înainte de ’89?
Un stat totalitar în care frica era lege.
Un regim în care „drepturile” existau doar pe hârtie, iar supraviețuirea depindea de tăcere, relații și compromis.
Nu era nici dreptate, nici transparență, nici echitate. Era obediență sau pedeapsă.
---
🔄 Ce a urmat după Revoluție?
O piesă de teatru.
O schimbare de decor, nu de sistem. Securitatea s-a reprofilat, vechii activiști s-au reinventat în politicieni, iar poporul a fost anesteziat cu televiziuni și lozinci despre „democrație” și „integrare europeană”.
Toate guvernele – indiferent de culoare – au lucrat pentru ei, nu pentru noi. Privatizările au fost jafuri legale, legile au fost făcute cu dedicație, iar justiția a fost direcționată ca un GPS – lovește acolo unde trebuie, în funcție de interesele momentului.
---
⚠️ Statul, azi: o firmă de protecție
Justiția? Funcționează doar pentru cei cu conexiuni.
Educația? Produce roboți docili, nu oameni liberi.
Sănătatea? E o ruletă rusească.
Administrația? E sufocată de pile, amante și nepoți.
Iar poliția? E adesea gardianul mafiei locale, nu al comunității.
Nu e stat. E o glumă. Una amară.
---
🎭 De ce nu cade piesa?
Pentru că are sprijin extern și pentru că românul s-a obișnuit cu circul.
România trebuie să dea bine la poză – în UE, în NATO, la summituri și în rapoarte.
Și atunci ai democrație doar de formă:
Alegeri manipulate de bani și Facebook,
Presă „liberă” finanțată din fonduri guvernamentale,
Lideri care joacă rolul de „reprezentanți” și în realitate doar execută ce li se dictează.
---
🧠 Când s-a pierdut complet direcția?
În 1990, când FSN-ul a preluat tot și a oprit orice reformă reală.
În 1997, când „dreapta” a dezamăgit și a băgat țara în haos economic.
În 2007, când am intrat în UE fără să curățăm mizeria din casă.
În 2012 și 2018, când protestele sincere au fost deturnate și golite de sens.
În 2020–2023, când pandemia a fost folosită pentru a consolida controlul, nu pentru a salva oameni.
---
🧭 Concluzie:
Nu ne-au furat doar banii.
Ne-au furat încrederea, viitorul, curajul de a spera.
Statul român nu e al nostru. Nu a fost niciodată. E al unei minorități bine organizate, conectate, care știe ce vrea: să țină majoritatea la limita supraviețuirii, dar suficient de ocupată cât să nu ridice capul.
Dacă vrem un stat real, trebuie să începem prin a recunoaște adevărul:
Suntem conduși de impostori, iar democrația noastră e o cutie goală.
---
📌 Publicat pe utiil.blogspot.com
🎙️ Dacă ți-a plăcut, distribuie. Dacă nu, contrazice-mă – dar cu argumente.
Comentarii
Trimiteți un comentariu