Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
✍️ Editorial de opinie
Se spune adesea că „statul român a început să se strice după Revoluție”. Fals. Adevărul este mult mai simplu și mai greu de digerat: statul român nu a funcționat niciodată pentru cetățeanul de rând. A fost doar o mască – uneori comunistă, alteori „democratică” – dar în spatele ei s-au ascuns mereu aceleași mecanisme de control și exploatare.
---
🕰️ Ce a fost înainte de ’89?
Un stat totalitar în care frica era lege.
Un regim în care „drepturile” existau doar pe hârtie, iar supraviețuirea depindea de tăcere, relații și compromis.
Nu era nici dreptate, nici transparență, nici echitate. Era obediență sau pedeapsă.
---
🔄 Ce a urmat după Revoluție?
O piesă de teatru.
O schimbare de decor, nu de sistem. Securitatea s-a reprofilat, vechii activiști s-au reinventat în politicieni, iar poporul a fost anesteziat cu televiziuni și lozinci despre „democrație” și „integrare europeană”.
Toate guvernele – indiferent de culoare – au lucrat pentru ei, nu pentru noi. Privatizările au fost jafuri legale, legile au fost făcute cu dedicație, iar justiția a fost direcționată ca un GPS – lovește acolo unde trebuie, în funcție de interesele momentului.
---
⚠️ Statul, azi: o firmă de protecție
Justiția? Funcționează doar pentru cei cu conexiuni.
Educația? Produce roboți docili, nu oameni liberi.
Sănătatea? E o ruletă rusească.
Administrația? E sufocată de pile, amante și nepoți.
Iar poliția? E adesea gardianul mafiei locale, nu al comunității.
Nu e stat. E o glumă. Una amară.
---
🎭 De ce nu cade piesa?
Pentru că are sprijin extern și pentru că românul s-a obișnuit cu circul.
România trebuie să dea bine la poză – în UE, în NATO, la summituri și în rapoarte.
Și atunci ai democrație doar de formă:
Alegeri manipulate de bani și Facebook,
Presă „liberă” finanțată din fonduri guvernamentale,
Lideri care joacă rolul de „reprezentanți” și în realitate doar execută ce li se dictează.
---
🧠 Când s-a pierdut complet direcția?
În 1990, când FSN-ul a preluat tot și a oprit orice reformă reală.
În 1997, când „dreapta” a dezamăgit și a băgat țara în haos economic.
În 2007, când am intrat în UE fără să curățăm mizeria din casă.
În 2012 și 2018, când protestele sincere au fost deturnate și golite de sens.
În 2020–2023, când pandemia a fost folosită pentru a consolida controlul, nu pentru a salva oameni.
---
🧭 Concluzie:
Nu ne-au furat doar banii.
Ne-au furat încrederea, viitorul, curajul de a spera.
Statul român nu e al nostru. Nu a fost niciodată. E al unei minorități bine organizate, conectate, care știe ce vrea: să țină majoritatea la limita supraviețuirii, dar suficient de ocupată cât să nu ridice capul.
Dacă vrem un stat real, trebuie să începem prin a recunoaște adevărul:
Suntem conduși de impostori, iar democrația noastră e o cutie goală.
---
📌 Publicat pe utiil.blogspot.com
🎙️ Dacă ți-a plăcut, distribuie. Dacă nu, contrazice-mă – dar cu argumente.
Comentarii
Trimiteți un comentariu