--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
România a crezut, în decembrie 1989, că se eliberează. A fost păcălită.
Zecile de mii de oameni ieșiți în stradă nu cereau „FSN” sau „Iliescu”, ci libertate. Dar ce au primit? O schimbare de decor, cu aceiași actori principali, doar cu costume diferite.
Cei care cred că România a ieșit din comunism în decembrie ’89 ignoră un adevăr istoric dureros: comunismul nu a căzut, ci s-a metamorfozat. Dictatura n-a plecat, doar s-a adaptat vremurilor.
---
🧨 1989 – Revoluție populară, lovitură de stat organizată
Oamenii au murit pentru libertate, dar puterea a fost preluată în culise, de grupuri din interiorul aparatului de stat. Ion Iliescu, un comunist marginalizat, dar fidel ideologiei, apare brusc ca „liderul salvator”, fără vreo legitimitate populară.
A fost o lovitură de palat, nu o revoluție autentică în sens politic. Puterea a rămas în mâinile fostei nomenclaturi, rebranduită sub steagul „democrației originale”.
---
🔄 Aceeași oameni, același sistem
Securitatea a devenit SRI. Nu s-a desființat, ci doar s-a reorganizat.
PCR s-a dizolvat oficial, dar toți activiștii au migrat în noile partide „democratice”.
Justiția, administrația și rețelele de influență au rămas intacte.
Miliția a devenit Poliție, cu aceiași șefi și aceleași metode.
Totul a fost o continuitate sub aparența unei schimbări.
---
🧠 Controlul gândirii și manipularea
Sub Ceaușescu aveam propagandă, azi avem televiziuni de partid, algoritmi care manipulează emoțiile, discursuri standardizate și o educație care nu învață libertatea reală.
Dictatura a trecut de la frică și teroare la control prin confuzie, dependență și dezinformare.
Azi nu mai ai voie să spui tot ce gândești. Se numește „discurs incorect politic”, și dacă deranjezi pe cine trebuie, ești anulat.
---
💸 Sărăcia programată – scopul vechi, metode noi
Fie că ești într-un regim totalitar sau într-o „democrație” controlată, sărăcia este cel mai bun lanț.
Pe vremea comunismului, oamenii erau ținuți la limită pentru a nu avea timp, curaj sau mijloace să conteste regimul.
Astăzi, muncim mai mult decât oricând, dar trăim din ce în ce mai prost. Nu pentru că n-ar exista bani, ci pentru că sistemul e construit să-i țină concentrați în mâinile câtorva.
Când ești ocupat cu facturi, joburi prost plătite și grija zilei de mâine:
Nu te mai gândești la dreptate.
Nu mai ai energie să întrebi „De ce e așa?”
Nu mai protestezi. Nu mai votezi conștient. Nu mai contezi.
Indiferent că erai în 1985 sau ești în 2025, sistemul îți vrea portofelul gol și mintea ocupată. Diferența e că azi ești convins că ești liber.
---
🧱 Comunismul a construit. Capitalismul de azi doar demolează
Să fim sinceri: comunismul a avut un scop clar – controlul total. Dar în același timp, a lăsat în urmă infrastructură, locuințe, industrie, agricultură cooperativizată și un anumit echilibru social.
S-au construit milioane de apartamente, drumuri, școli, spitale.
Justiția, chiar și politizată, judeca mai coerent și mai rapid decât haosul juridic de azi, în care dosarele dispar sau se „rezolvă” pe bani.
Existau abuzuri, da – dar legea nu era scoasă la licitație ca azi.
Azi, în schimb:
Tot ce s-a construit atunci se degradează, fără înlocuire.
Fabricile au fost privatizate fraudulos, iar muncitorii aruncați în șomaj.
Sărăcia este menținută intenționat, dar cu zâmbete de la Bruxelles și fonduri europene sifonate.
---
🎭 Democrația de fațadă
Ai drept de vot, dar votezi între marionete. Partidele mari sunt conduse de oameni din același cerc închis. Nu există competiție reală. Totul e teatru.
Suntem liberi doar pe hârtie.
---
📢 Concluzie: o libertate mimată
România a trecut de la dictatura brutală la dictatura subtilă.
Nu mai e nevoie de lagăre sau Securitate omniprezentă – azi suntem autocenzurați, distrași, obosiți, izolați.
Am fost învățați că e mai bine „să taci și să-ți vezi de treabă”. Asta nu e libertate.
Asta e dictatura modernă, cu zâmbetul pe buze și iluzia progresului în buzunar.
---
📝 Dacă ți-a plăcut articolul, distribuie-l. Nu ca să fii „cool”, ci pentru că adevărul doare, dar eliberează.
Nu am scăpat niciodată. Doar ne-am învățat cu lanțul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu