Un pas înapoi

Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi.

Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente.

Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate.

În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le rezolv, nu am reușit să le depășesc. Nu pot spune cu certitudine care a fost cauza, însă această experiență, alături de alte exemple pe care le-am văzut în spațiul public, m-a făcut să mă întreb cât de liberă este, în practică, exprimarea unei opinii incomode.

Poate mă înșel. Poate nu. Dar aceasta este impresia cu care am rămas.

Trăim într-o perioadă în care tehnologia ar fi trebuit să ne ușureze viața. În schimb, mulți oameni simt că muncesc mai mult ca oricând doar pentru a-și permite un trai decent. Nu vorbesc doar despre România, ci despre mulți cetățeni europeni care își văd salariile înghițite de taxe, facturi și prețuri tot mai mari. Pentru multe familii, un concediu, o casă sau puțină liniște financiară au devenit obiective tot mai greu de atins.

Nu pretind că am soluții și nici nu cred că articolele mele au schimbat lumea. Dacă am învățat ceva în tot acest timp, este că uneori îți consumi energia încercând să convingi oameni care nici măcar nu vor să asculte.

Există o vorbă veche: „Câinii latră, ursul merge.” În ultima vreme am simțit că descrie perfect ceea ce fac eu aici. Eu scriu, îmi spun nemulțumirile, iar lumea își vede mai departe de drum.

Acesta este motivul pentru care nu voi mai publica zilnic pe acest blog. Nu înseamnă că renunț definitiv. Înseamnă doar că aleg să-mi investesc timpul și energia în lucruri care aduc mai multă liniște în viața mea.

Am sperat și că acest site va deveni, în timp, o mică sursă de venit. Nu visam la averi. M-aș fi bucurat sincer și de câțiva euro câștigați cinstit, din ceea ce scriu. Pentru mine ar fi însemnat că munca depusă este apreciată.

Într-o lume în care succesul pare să vină tot mai des din scandal, senzațional sau expunere cu orice preț, aleg să rămân fidel propriilor principii. Prefer să câștig mai puțin, sau chiar deloc, decât să-mi pierd demnitatea pentru câteva vizualizări sau pentru bani obținuți cu orice preț.

Le mulțumesc tuturor celor care au citit, au fost de acord cu mine sau m-au contrazis cu argumente. Aceia au fost oamenii care au dat sens acestui blog.

Poate că voi mai scrie din când în când, atunci când voi avea cu adevărat ceva de spus. Dar, de acum înainte, aleg să trăiesc mai mult și să demonstrez mai puțin.

Uneori, cea mai înțeleaptă decizie nu este să vorbești mai tare, ci să păstrezi liniștea și să mergi înainte.