Cancer pentru profit

 Dacă până ieri nu știam ce punem în farfurie, azi nu mai știm nici cu ce gătim

În ultimii ani am fost bombardați cu scandaluri alimentare: produse etichetate greșit, aditivi ascunși, ingrediente de calitate îndoielnică. Dar o anchetă recentă din Europa ridică o întrebare și mai incomodă:

Dacă până acum nu știam exact ce punem în farfurie, acum nu mai știm nici cu ce preparăm mâncarea.

Autoritățile italiene au anunțat destructurarea unei rețele internaționale care ar fi transformat deșeuri contaminate în produse destinate pieței europene. Printre acestea s-ar fi aflat și brichete pentru grătar comercializate în mai multe țări europene. Potrivit anchetatorilor, 12 persoane au fost arestate, iar alte persoane și companii sunt investigate pentru trafic de deșeuri și fraudă. 

Din cenușă toxică în cărbuni pentru grătar

Conform informațiilor făcute publice, rețeaua ar fi folosit cenușă provenită din procese industriale de piroliză și gazeificare. Problema este că această cenușă ar fi conținut concentrații de hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) peste limitele legale. Unele dintre aceste substanțe sunt considerate periculoase pentru sănătate și sunt atent monitorizate de autoritățile sanitare. 

Anchetatorii susțin că reziduurile erau transformate în:

brichete pentru grătar;

amelioratori de sol;

aditivi pentru hrana animalelor;

materiale folosite în industria construcțiilor. 

Mai grav este că schema ar fi funcționat ani de zile și ar fi implicat companii din Italia, Croația, Serbia, Austria, Germania și Elveția. 

Economia circulară sau reciclare fără limite?

În teorie, reciclarea este un lucru bun. Nimeni nu contestă faptul că deșeurile trebuie valorificate atunci când acest lucru se poate face în siguranță.

Problema apare atunci când dorința de profit depășește limitele bunului-simț.

Nu orice deșeu poate deveni produs pentru consumul uman. Nu orice reziduu industrial trebuie să ajungă lângă alimente. Iar atunci când autoritățile descoperă că materiale contaminate au fost transformate în combustibil pentru grătare, apare inevitabil întrebarea:

Câte alte produse considerate „eco” sau „reciclate” au fost verificate doar pe hârtie?

În cine mai avem încredere?

Consumatorul obișnuit nu are laborator acasă. Nu poate analiza compoziția unui cărbune pentru grătar și nici nu poate verifica originea fiecărei brichete pe care o cumpără.

El se bazează pe:

etichete;

certificări;

controale ale autorităților;

buna-credință a producătorilor.

Când una dintre aceste verigi cedează, încrederea dispare.

Concluzie

Scandalul din Italia nu demonstrează că toți cărbunii ecologici sau toate produsele reciclate sunt periculoase. Demonstrează însă că există companii dispuse să transforme deșeuri contaminate în produse aparent inofensive atunci când profitul este suficient de mare. 

Iar pentru consumatorul de rând rămâne o concluzie simplă și amară:

Dacă până ieri ne întrebam ce se află în mâncarea noastră, astăzi trebuie să ne întrebăm și cu ce este gătită. 

Surse: informații comunicate de autoritățile italiene și relatate de presa europeană privind ancheta transfrontalieră desfășurată în Italia, Croația, Serbia, Austria, Germania și Elveția.