Cristian Chivu și presa română: când „nu e pregătit” devine campion în Italia În România există o specie aparte de specialist: analistul care știe sigur că omul va eșua înainte să înceapă. Cristian Chivu a preluat o echipă uriașă, într-un campionat unde greșelile nu sunt tolerate, unde fiecare etapă este judecată la microscop, iar fiecare pas greșit poate însemna finalul carierei. Și ce a făcut presa sportivă de acasă? Exact ce știe mai bine. Nu să analizeze. Nu să aștepte. Nu să observe procesul. Ci să întrebe obsesiv, aproape cu speranță în glas: „Cât mai rezistă?” „Cine îl înlocuiește?” „Va fi schimbat după următorul meci?” De parcă un antrenor român la nivel înalt nu era o mândrie, ci o problemă care trebuia rezolvată urgent. Iar acum? Acum Cristian Chivu este campion în Italia cu Inter, devenind primul antrenor român care câștigă un titlu într-un campionat din top 5 european. Inter a cucerit matematic Serie A cu mai multe etape înainte de final, iar Chivu a reușit performanța...
Când adevărul e folosit ca o mască. Cazul patrioților de carton – Șoșo Într-o epocă în care minciuna e politică de stat și tăcerea e o formă de complicitate, apariția unor personaje care „spun lucrurilor pe nume” pare, la prima vedere, un act de curaj. Așa s-a născut și mitul Șoșo – figura controversată care s-a poziționat „împotriva sistemului”, deși pare desprinsă dintr-un mecanism bine uns exact de același sistem. Spune adevăruri. Da, multe dintre afirmațiile ei despre trădările guvernului, despre influența străină în deciziile României, despre vânzarea resurselor și despre sărăcirea deliberată a poporului sunt adevărate. Dar aici se termină și meritul. Pentru că Șoșo nu construiește. Ea doar acuză. Nu propune, nu creează, nu caută soluții reale. În schimb, recită aceleași lozinci patriotarde, înfierbântă masele cu idei de revoltă, creează panică și, paradoxal, întărește tocmai structura împotriva căreia pretinde că luptă. Este ușor să pari singura voce lucidă într-o țară amorț...