Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Când adevărul e folosit ca o mască. Cazul patrioților de carton – Șoșo Într-o epocă în care minciuna e politică de stat și tăcerea e o formă de complicitate, apariția unor personaje care „spun lucrurilor pe nume” pare, la prima vedere, un act de curaj. Așa s-a născut și mitul Șoșo – figura controversată care s-a poziționat „împotriva sistemului”, deși pare desprinsă dintr-un mecanism bine uns exact de același sistem. Spune adevăruri. Da, multe dintre afirmațiile ei despre trădările guvernului, despre influența străină în deciziile României, despre vânzarea resurselor și despre sărăcirea deliberată a poporului sunt adevărate. Dar aici se termină și meritul. Pentru că Șoșo nu construiește. Ea doar acuză. Nu propune, nu creează, nu caută soluții reale. În schimb, recită aceleași lozinci patriotarde, înfierbântă masele cu idei de revoltă, creează panică și, paradoxal, întărește tocmai structura împotriva căreia pretinde că luptă. Este ușor să pari singura voce lucidă într-o țară amorț...