--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
🚨 Ursula cu toată viteza spre prăpastie
– Europa legată la ochi, la volan o doamnă cu zâmbet imobil și GPS defect
Uniunea Europeană nu mai e ce-a fost. Odată bastion al democrației, echilibrului și al vinului bun de la Strasbourg, astăzi pare mai degrabă un autocar fără frâne, cu Ursula la volan, țipând cu entuziasm:
> „Tot înainte, dragilor! Prăpastia e doar o percepție geopolitică!”
🧠 Inteligența strategică: mai mult PR decât plan
Ursula von der Leyen — doamna cu casca de protecție perfect așezată și discursuri pline de cuvinte precum „reziliență”, „valorile europene”, „unitate în diversitate” — pare să conducă UE cu aceeași siguranță cu care ai învârti o tigaie într-o bucătărie care deja arde.
După negocieri în genunchi cu Trump, în care a reușit performanța diplomatică de a accepta taxe vamale majorate și angajamente de 600 miliarde USD pentru „cooperare strategică”, Ursula iese la conferință și spune cu seninătate:
> „E o victorie a unității europene!”
Și poate are dreptate — toți liderii par la fel de confuzi.
---
💸 Achiziții, angajamente și aplauze
Sub conducerea Ursulei:
UE a devenit cel mai mare client de armament și energie de la parteneri care râd cu o mână și vând gaz de șist cu cealaltă.
Planurile ecologice au fost înlocuite cu certificări verzi simbolice, dar cu taxe adevărate.
Fermierii protestează, transportatorii urlă, cetățenii plătesc – dar pe Ursula o aplaudă Macron și Scholz, cei care încă mai cred că Bruxelles-ul e o cafenea cu internet bun și influență globală.
---
🚧 Direcția: din ce în ce mai verticală
Să recapitulăm câteva reușite ale mandatului von der Leyen:
Problemă Soluția Ursulei Rezultatul
Criza energetică Sancțiuni și cumpărare masivă de LNG din SUA Prețuri triple, dar cu mândrie
Criza fermierilor Ignorare, apoi subvenții contradictorii Proteste cu bălegar la Bruxelles
Războiul din Ucraina Ajutoare fără număr, fără transparență Sărăcirea statelor estice, dar „solidaritate”
Relația cu SUA Acord în care UE dă, SUA primește Taxe de 15% și aplauze americane
Democrația internă Suspendarea statelor care nu sunt „aliniate” Ungaria și Slovacia, țapi ispășitori
---
🎭 Ursula – pilot automat al unui sistem în derivă
Von der Leyen nu mai este un lider politic. E mai degrabă un ambalaj uman pentru deciziile luate în alte birouri – ale NATO, ale lobby-urilor farmaceutice și ale consilierilor de imagine cu accent de pe Coasta de Est.
Europa nu mai are o direcție proprie. Are doar o narațiune.
Și Ursula este naratoarea ideală: calmă, competentă în aparență, dar perfect lipsită de viziune.
---
🕳️ Și unde ajungem?
La o prăpastie fiscală, geopolitică și morală.
O Uniune în care:
Suveranitatea națională e tolerată cât timp votezi cum ți se spune.
Economiile sunt „ajustate” după modelul FMI: adică săracii mai săraci, bogații mai siguri.
Votul democratic e secundar față de „valori” decise în spatele ușilor închise.
---
📢 Ultima strigare: „Țineți-vă bine, doamnelor și domnilor!”
Ursula merge înainte. Nu încetinește. Nu se uită în oglinzi.
Prăpastia e la orizont, dar autocarul UE e plin de aplauze, PowerPoint-uri și mesaje de „unitate”.
Și poate, într-o zi, ne vom trezi la fundul hăului și ne vom întreba:
> „Oare când am ratat ieșirea
?”
Răspunsul e simplu: atunci când am confundat decorul frumos cu direcția corectă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu