Cristian Chivu și presa română: când „nu e pregătit” devine campion în Italia În România există o specie aparte de specialist: analistul care știe sigur că omul va eșua înainte să înceapă. Cristian Chivu a preluat o echipă uriașă, într-un campionat unde greșelile nu sunt tolerate, unde fiecare etapă este judecată la microscop, iar fiecare pas greșit poate însemna finalul carierei. Și ce a făcut presa sportivă de acasă? Exact ce știe mai bine. Nu să analizeze. Nu să aștepte. Nu să observe procesul. Ci să întrebe obsesiv, aproape cu speranță în glas: „Cât mai rezistă?” „Cine îl înlocuiește?” „Va fi schimbat după următorul meci?” De parcă un antrenor român la nivel înalt nu era o mândrie, ci o problemă care trebuia rezolvată urgent. Iar acum? Acum Cristian Chivu este campion în Italia cu Inter, devenind primul antrenor român care câștigă un titlu într-un campionat din top 5 european. Inter a cucerit matematic Serie A cu mai multe etape înainte de final, iar Chivu a reușit performanța...
E din nou sărbătoare în Republica Moldova. Nu, nu pentru că s-a ieftinit gazul sau pentru că s-a construit vreo autostradă spre viitor. Ci pentru că poporul e invitat, cu surle, trâmbițe și buletine de vot, să-și aleagă… călăul preferat.
La urne s-au aliniat cuminți două tabere:
– una cu stele galbene pe fundal albastru, care îți spune că viitorul e european, cu condiția să nu te deranjeze să-ți vinzi ficatul pentru o chirie decentă;
– și cealaltă cu icoane, balalaici și nostalgia vremurilor când rubla era „tare” și cenzura mergea ceas.
Diferența? Doar maniera în care te lasă în curul gol.
---
🟦 Tabăra „Pro-Europeni” – Visuri mari, portofele goale
Pro-europenii îți promit o Moldovă modernă, digitalizată, cu drumuri asfaltate și spitale fără mucegai.
Doar că între timp, în realitate:
– Prețurile zboară mai repede decât avioanele WizzAir,
– Diaspora crește, dar nu în Moldova, ci în Germania și Italia,
– Iar când întrebi „Când se va schimba ceva?”, ți se răspunde cu un zâmbet european și un formular de emigrare.
Ei nu fură cu toporul — ei o fac cu laptopul, cu consultanță occidentală și cu termeni precum „reformă” și „transparentizare”. Că doar suntem civilizați, nu?
---
🟥 Tabăra „Pro-Ruși” – Același film, subtitrat în slavonă
Rușii și aliații lor nu se mai obosesc cu iluzii moderne. Ei vin direct: „Dă-ne puterea și îți promitem vremuri ca pe vremea sovieticilor!”
– Unde salariile erau mici, dar nu aveai ce să cumperi oricum,
– Unde libertatea era un moft decadent,
– Iar adevărul era ceea ce spunea tovarășul la televizor.
Și dacă europenii îți iau banii cu zâmbetul, rușii o fac cu o față serioasă și un steag mare în spate. Măcar nu se prefac.
---
🤡 Alegerea — între ghilotină și spânzurătoare
Așa arată democrația moldovenească în 2025:
Pe buletinul de vot, n-ai opțiunea „toți acasă”, nici „anulați circul”. Ai doar:
– varianta cu costume scumpe și engleză stâlcită,
– sau varianta cu discursuri de la Moscova și nostalgii din ’89.
Poporul e prins la mijloc, ca un condamnat căruia i se spune:
> „Alege: vrei să te jupoiem elegant sau tradițional?”
---
🍿 Concluzie: Spectacolul continuă
Indiferent cine câștigă, moldovenii știu deja finalul. Drumurile vor fi tot cu gropi, spitalele tot cu găuri, iar viitorul… tot cu bilet dus.
Doar melodia de pe fundal se schimbă:
– fie e Beethoven și discursuri de Bruxelles,
– fie e Kalinka și ordine de la Moscova.
În rest, aceeași poveste cu
final previzibil: călăul se schimbă, poporul rămâne cu funia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu