Lecția de economie pe care o înveți la pompă Dacă te uiți la prețul carburantului din ultimii ani, observi un fenomen curios: prețurile urcă imediat când apare o criză, dar când criza trece, ele rămân aproape la fel. După începutul Russian invasion of Ukraine, prețurile la carburanți au sărit brusc. Explicația oficială a fost simplă: energie scumpă, piață tensionată, logistică mai dificilă. Problema este că multe dintre aceste costuri au scăzut ulterior. La pompă însă, scăderea este mult mai timidă. Economiștii au chiar un termen pentru fenomenul acesta: „ rocket and feather ” – prețurile urcă ca o rachetă și coboară ca o pană. Companii mari precum Repsol au ajuns să domine piața energetică din S pania, iar într-o piață dominată de câțiva jucători mari, reacțiile de preț sunt deseori sincronizate. Asta creează o situație paradoxală: apare o criză → prețul urcă imediat costurile scad → prețul rămâne ridicat se găsește o nouă justificare: taxe, logistică, tranziție verde, combustib...
Trăim într-o perioadă în care tehnologia și inteligența artificială promit să redefinească complet rolul oamenilor pe planetă. De zeci de ani, elitele și structurile secrete dezvoltă tehnologii avansate – aviație, energie, biomedicină, comunicații – mult înainte ca publicul larg să le acceseze. De obicei, există o fereastră de 20–30 de ani între ce au elitele și ce primește restul populației.
După anii ’90, am asistat la un salt tehnologic masiv: telefoanele mobile, internetul, televizoarele performante, computerele personale – toate au devenit accesibile publicului larg, dar abia după ce tehnologii similare existau în laboratoare secrete sau în mâinile elitei. Acest pattern se repetă și astăzi, iar viitorul apropiat promite tehnologii și mai avansate: AI superinteligent, vehicule autonome, energie aproape gratuită, medicină personalizată și automatizare completă.
Pe măsură ce aceste tehnologii preiau aproape toate sarcinile, oamenii devin, în mare parte, redundanți. Joburile repetitive, deciziile logistice sau economice, chiar și unele activități creative și sociale pot fi realizate de AI și roboți. În acest context, nu toți oamenii vor putea colabora cu inteligența artificială: doar cei cu educație, experiență și adaptabilitate rapidă vor fi „relevanți” pentru noua lume. Restul populației, din care facem parte mulți dintre noi, va trebui să-și depășească condiția – lucru imposibil de realizat în câțiva ani, când abilitățile și cunoștințele s-au format în generații.
Această realitate ridică dileme fundamentale: cum se gestionează o planetă cu 9 miliarde de oameni când tehnologia face majoritatea inutilă pentru economie și societate? Cine va controla inteligența artificială și cine va decide cine poate rămâne relevant? Cum putem combina AI-ul cu omenirea fără a crea o diferență între cei care pot colabora și cei care devin redundanți?
Viitorul nu va fi uniform. Tehnologia poate fi accesibilă tuturor sau doar elitei; poate să îmbunătățească viața oamenilor sau să-i transforme într-o categorie marginalizată. În fața acestei pragmatice dar radicale schimbări, rămâne o întrebare categorică:
Oare cât din omenire va putea să treacă pragu
l viitorului?
Comentarii
Trimiteți un comentariu