--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Există momente în istorie când nu trebuie să fii cel mai puternic ca să devii important — e suficient să fii așezat fix unde se joacă meciul mare. România știe bine lecția asta. A fost „teren neutru” pentru imperii, culoar de trecere pentru armate și, mai nou, platformă strategică într-un război informațional global.
În timp ce liderii marilor puteri își măsoară mușchii, noi suntem, ca de obicei, gazdele meciului. Numai că în loc de spectatori, riscăm să fim mingea.
---
✈️ De la Iugoslavia la Bruxelles: precedentul ignorat
În 1999, când NATO a bombardat Serbia, avioanele alianței foloseau spațiul aerian și infrastructura românească. România nu era încă membră nici NATO, nici UE, dar s-a grăbit să pună la dispoziție tot ce avea. Răsplata? Nu vreo compensație economică sau politică substanțială — ci promisiunea integrării occidentale.
A fost, practic, primul mare „test de loialitate strategică”. România a trecut testul, dar a rămas cu aceeași poziție: de teren de joc, nu de jucător cu putere reală.
---
🛬 Avionul Ursulei și gustul dulce-amar al suspiciunii
Timpul a trecut, dar reflexele s-au păstrat. Recent, avionul Ursulei von der Leyen a avut o defecțiune tehnică în Bulgaria. Nimic spectaculos — până când presa occidentală a sugerat rapid că ar putea fi un sabotaj rusesc.
Autoritățile bulgare au dezmințit elegant. Dar ideea a fost deja plantată: „Rusia ar putea ataca lideri europeni”. Într-un climat geopolitic tensionat, astfel de insinuări nu sunt simple titluri de presă — sunt piese într-un puzzle strategic, menit să pregătească terenul emoțional pentru un conflict mai mare.
---
🛰 Dronele rătăcite din România
Apoi au apărut dronele.
Nu una, nu două — ci mai multe drone de tip Shahed, folosite de ruși în Ucraina, care au fost detectate sau au căzut în zona graniței româno-ucrainene.
România le-a văzut, le-a urmărit… dar nu le-a doborât. De ce? Pentru că zburau la altitudini joase, foarte aproape de sate, iar riscul de a provoca victime civile era real. Oficial, nu a fost vorba despre atacuri intenționate asupra României. Neoficial, efectul psihologic a fost clar: panică, speculații și presiune asupra guvernului.
E greu să nu vezi în asta un scenariu perfect pentru un „incident convenabil” într-o zonă de frontieră NATO.
---
🇵🇱 Polonia: exemplul confuziei perfecte
Ca și cum nu era de ajuns, în Polonia presa a relatat despre „drone rusești” care ar fi atacat teritoriul polonez. Câteva zile mai târziu, autoritățile au admis că o casă a fost lovită de fapt de o rachetă trasă accidental de un avion polonez, iar multe drone „descoperite” aparțineau civililor ucraineni.
A fost un episod care arată cât de ușor se poate trece de la informație incompletă → panică → narațiune geopolitică explozivă.
---
🧭 România, locul perfect pentru „scânteie”
Călin Georgescu spunea, cu ani în urmă, că un conflict mondial ar putea izbucni din zona României. Nu pentru că am declanșa noi ceva, ci pentru că suntem exact unde trebuie pentru ca „alții” să declanșeze ceva convenabil.
👉 Avem baze militare americane.
👉 Suntem stat de frontieră NATO.
👉 Avem acces la Marea Neagră și rute strategice de energie și logistică.
👉 Suntem suficient de aproape de Rusia, dar suficient de „departe” încât să putem fi folosiți ca avanpost.
Pe scurt: suntem terenul ideal pentru un incident strategic.
---
📝 Concluzie: nimic nou sub soare, dar totul mai periculos
România nu e conspirativă, nu e victimă, dar nici stăpân pe situație.
Istoria recentă ne arată clar: când „băieții mari” au nevoie de o scenă pentru spectacolul lor geopolitic, România e deseori în topul listei.
De la bombardamentele asupra Iugoslaviei, la avionul Ursulei, dronele „rătăcite” și incidentele din Polonia — toate sunt semne ale unui climat extrem de volatil.
Un singur eveniment interpretat greșit, o singură scânteie „la locul potrivit” și lumea poate fi aruncată într-o spirală de conflict.
Iar noi, ca de obicei, nu vom fi la masa negocierilor — ci în terenul de joc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu