Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Astăzi e rândul Belgiei. Țara sediului Uniunii Europene — acel loc unde se vorbește zilnic despre drepturi, libertate și solidaritate — a ajuns scena unei demonstrații reprimate cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și bastoane.
Motivul? Oamenii cer un lucru simplu: o viață normală, fără să fie nevoiți să aleagă între factură și mâncare, între muncă și sănătate. Dar, cum se întâmplă tot mai des în „Europa civilizată”, răspunsul statului e violența.
Nu doar Belgia.
A fost Grecia, a fost Franța, a fost Germania, și da — a fost și România, pe 10 august 2018, când românii din diaspora au venit acasă să strige împotriva corupției și au primit gaze în ochi și bastoane în spate.
Acum e rândul belgienilor să simtă ce înseamnă „dialogul social” într-o Europă care vorbește despre democrație doar la televizor.
Se vede tot mai clar că protestul a devenit dușmanul perfect al guvernelor europene.
Când oamenii nu mai tac, apar scuturile.
Când mulțimea se ridică, apar gazele.
Când strigă „vreau să trăiesc decent”, apar tunurile cu apă.
E ironic, nu? Uniunea care predică libertatea în lume a ajuns să își înăbușe propriul popor cu aceeași brutalitate cu care altădată acoperea dictaturile din afara granițelor.
Și nu mai e vorba doar despre un guvern sau un partid. E un sistem întreg care s-a decuplat de la realitate, un mecanism care funcționează doar atâta timp cât omul tace și plătește.
Protestele pro-europene de azi nu mai sunt despre un steag sau o ideologie. Sunt strigătele celor care au crezut în promisiunea unei vieți mai bune — și care acum descoperă că promisiunea a fost doar o reclamă politică.
Că „valori europene” înseamnă doar ordine fără dreptate și progres fără oameni.
Când bastonul devine limbajul oficial al Uniunii Europene,
înseamnă că democrația s-a transformat în spectacol de vitrină, iar libertatea — în un articol de export.
Comentarii
Trimiteți un comentariu