--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Astăzi e rândul Belgiei. Țara sediului Uniunii Europene — acel loc unde se vorbește zilnic despre drepturi, libertate și solidaritate — a ajuns scena unei demonstrații reprimate cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și bastoane.
Motivul? Oamenii cer un lucru simplu: o viață normală, fără să fie nevoiți să aleagă între factură și mâncare, între muncă și sănătate. Dar, cum se întâmplă tot mai des în „Europa civilizată”, răspunsul statului e violența.
Nu doar Belgia.
A fost Grecia, a fost Franța, a fost Germania, și da — a fost și România, pe 10 august 2018, când românii din diaspora au venit acasă să strige împotriva corupției și au primit gaze în ochi și bastoane în spate.
Acum e rândul belgienilor să simtă ce înseamnă „dialogul social” într-o Europă care vorbește despre democrație doar la televizor.
Se vede tot mai clar că protestul a devenit dușmanul perfect al guvernelor europene.
Când oamenii nu mai tac, apar scuturile.
Când mulțimea se ridică, apar gazele.
Când strigă „vreau să trăiesc decent”, apar tunurile cu apă.
E ironic, nu? Uniunea care predică libertatea în lume a ajuns să își înăbușe propriul popor cu aceeași brutalitate cu care altădată acoperea dictaturile din afara granițelor.
Și nu mai e vorba doar despre un guvern sau un partid. E un sistem întreg care s-a decuplat de la realitate, un mecanism care funcționează doar atâta timp cât omul tace și plătește.
Protestele pro-europene de azi nu mai sunt despre un steag sau o ideologie. Sunt strigătele celor care au crezut în promisiunea unei vieți mai bune — și care acum descoperă că promisiunea a fost doar o reclamă politică.
Că „valori europene” înseamnă doar ordine fără dreptate și progres fără oameni.
Când bastonul devine limbajul oficial al Uniunii Europene,
înseamnă că democrația s-a transformat în spectacol de vitrină, iar libertatea — în un articol de export.
Comentarii
Trimiteți un comentariu