Timp de ani de zile, cetățeanului european i s-a servit o imagine simplă și comodă: Rusia este o putere aflată în declin, incapabilă să producă tehnologie modernă, dependentă de componente occidentale și de improvizații demne de un atelier de cartier. Au circulat povești despre cipuri extrase din electrocasnice și despre o industrie militară incapabilă să țină pasul cu lumea modernă. Mesajul era clar: adversarul este slab, înapoiat și depășit. Numai că războiul are prostul obicei de a testa propaganda, indiferent din ce direcție vine ea. După ani de conflict, realitatea s-a dovedit mai complicată. Rusia a demonstrat capacități importante în domeniul războiului electronic, al dronelor, al rachetelor și al apărării antiaeriene. A întâmpinat probleme, a suferit pierderi și a făcut greșeli, dar imaginea unei armate care supraviețuiește doar prin furtul de cipuri din mașini de spălat nu mai pare suficientă pentru a explica ceea ce se vede pe câmpul de luptă. Incidentul dronelor care a...
Astăzi e rândul Belgiei. Țara sediului Uniunii Europene — acel loc unde se vorbește zilnic despre drepturi, libertate și solidaritate — a ajuns scena unei demonstrații reprimate cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și bastoane.
Motivul? Oamenii cer un lucru simplu: o viață normală, fără să fie nevoiți să aleagă între factură și mâncare, între muncă și sănătate. Dar, cum se întâmplă tot mai des în „Europa civilizată”, răspunsul statului e violența.
Nu doar Belgia.
A fost Grecia, a fost Franța, a fost Germania, și da — a fost și România, pe 10 august 2018, când românii din diaspora au venit acasă să strige împotriva corupției și au primit gaze în ochi și bastoane în spate.
Acum e rândul belgienilor să simtă ce înseamnă „dialogul social” într-o Europă care vorbește despre democrație doar la televizor.
Se vede tot mai clar că protestul a devenit dușmanul perfect al guvernelor europene.
Când oamenii nu mai tac, apar scuturile.
Când mulțimea se ridică, apar gazele.
Când strigă „vreau să trăiesc decent”, apar tunurile cu apă.
E ironic, nu? Uniunea care predică libertatea în lume a ajuns să își înăbușe propriul popor cu aceeași brutalitate cu care altădată acoperea dictaturile din afara granițelor.
Și nu mai e vorba doar despre un guvern sau un partid. E un sistem întreg care s-a decuplat de la realitate, un mecanism care funcționează doar atâta timp cât omul tace și plătește.
Protestele pro-europene de azi nu mai sunt despre un steag sau o ideologie. Sunt strigătele celor care au crezut în promisiunea unei vieți mai bune — și care acum descoperă că promisiunea a fost doar o reclamă politică.
Că „valori europene” înseamnă doar ordine fără dreptate și progres fără oameni.
Când bastonul devine limbajul oficial al Uniunii Europene,
înseamnă că democrația s-a transformat în spectacol de vitrină, iar libertatea — în un articol de export.
Comentarii
Trimiteți un comentariu