Europa gazată. Când democrația poartă cască și scut



Astăzi e rândul Belgiei. Țara sediului Uniunii Europene — acel loc unde se vorbește zilnic despre drepturi, libertate și solidaritate — a ajuns scena unei demonstrații reprimate cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și bastoane.

Motivul? Oamenii cer un lucru simplu: o viață normală, fără să fie nevoiți să aleagă între factură și mâncare, între muncă și sănătate. Dar, cum se întâmplă tot mai des în „Europa civilizată”, răspunsul statului e violența.


Nu doar Belgia.

A fost Grecia, a fost Franța, a fost Germania, și da — a fost și România, pe 10 august 2018, când românii din diaspora au venit acasă să strige împotriva corupției și au primit gaze în ochi și bastoane în spate.

Acum e rândul belgienilor să simtă ce înseamnă „dialogul social” într-o Europă care vorbește despre democrație doar la televizor.


Se vede tot mai clar că protestul a devenit dușmanul perfect al guvernelor europene.

Când oamenii nu mai tac, apar scuturile.

Când mulțimea se ridică, apar gazele.

Când strigă „vreau să trăiesc decent”, apar tunurile cu apă.


E ironic, nu? Uniunea care predică libertatea în lume a ajuns să își înăbușe propriul popor cu aceeași brutalitate cu care altădată acoperea dictaturile din afara granițelor.

Și nu mai e vorba doar despre un guvern sau un partid. E un sistem întreg care s-a decuplat de la realitate, un mecanism care funcționează doar atâta timp cât omul tace și plătește.


Protestele pro-europene de azi nu mai sunt despre un steag sau o ideologie. Sunt strigătele celor care au crezut în promisiunea unei vieți mai bune — și care acum descoperă că promisiunea a fost doar o reclamă politică.

Că „valori europene” înseamnă doar ordine fără dreptate și progres fără oameni.


Când bastonul devine limbajul oficial al Uniunii Europene,

înseamnă că democrația s-a transformat în spectacol de vitrină, iar libertatea — în un articol de export.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ordin pe unitate

Slava Ucraina

Combaterea nostalgiilor