Lecția de economie pe care o înveți la pompă Dacă te uiți la prețul carburantului din ultimii ani, observi un fenomen curios: prețurile urcă imediat când apare o criză, dar când criza trece, ele rămân aproape la fel. După începutul Russian invasion of Ukraine, prețurile la carburanți au sărit brusc. Explicația oficială a fost simplă: energie scumpă, piață tensionată, logistică mai dificilă. Problema este că multe dintre aceste costuri au scăzut ulterior. La pompă însă, scăderea este mult mai timidă. Economiștii au chiar un termen pentru fenomenul acesta: „ rocket and feather ” – prețurile urcă ca o rachetă și coboară ca o pană. Companii mari precum Repsol au ajuns să domine piața energetică din S pania, iar într-o piață dominată de câțiva jucători mari, reacțiile de preț sunt deseori sincronizate. Asta creează o situație paradoxală: apare o criză → prețul urcă imediat costurile scad → prețul rămâne ridicat se găsește o nouă justificare: taxe, logistică, tranziție verde, combustib...
Când legea e pentru popor, iar privilegiul pentru stăpâni
Ne tot vorbesc de legi, de ordine, de obligații. Că trebuie să ne prezentăm la exerciții de mobilizare, că e datoria noastră, că statul are nevoie de noi. Dar stai puțin — unde e statul când noi avem nevoie de el?
Că parcă tot cetățeanul e dator, dar niciodată protejat.
Ni se spune că armata obligatorie nu mai există. Adevărat, dar legea încă te poate chema — că ești „rezervist”, că ai fost cândva militar, sau doar pentru că așa scrie într-un articol de lege făcut cu zeci de ani în urmă, pe vremea când România trăia din frică, nu din demnitate.
Dacă refuzi, riști amendă.
Dacă mergi, o faci pe banii tăi.
Iar dacă întrebi „de ce eu?”, ți se răspunde „pentru că e legea”.
---
⚖️ Legea care se aplică doar în jos
Legea asta, așa cum e făcută, nu se aplică tuturor.
Că n-o să vezi parlamentar în cizme, nici judecător în tranșee.
Unii ies la pensie la 38–40 de ani, cu pensii speciale cât salariul a zece oameni la un loc.
Și sunt sănătoși, în putere, cu vile, cu mașini, cu protecții.
Dar tot ție îți bate statul la ușă cu hârtia: „Te chemăm la exercițiu”.
Adică tu, care n-ai mai avut nicio legătură cu armata de 20 de ani, ești din nou „bun pentru țară”.
În schimb, ăla care a trăit din țară, din funcții, din legi făcute pentru el, e „special” — adică exceptat.
Asta nu e apărare națională.
Asta e bătaie de joc legalizată.
---
🧠 Legal, dar moral?
E legal să chemi oameni la exerciții.
E legal să dai pensii speciale.
E legal să te pensionezi la 40 de ani și să trăiești pe spatele celor care încă muncesc.
Dar moral e?
E moral să pui omul simplu să apere un sistem care îl ignoră?
E moral să vorbești de „onoare militară” într-o țară în care mulți nu mai au ce pune pe masă, dar câțiva au câte cinci pensii?
E moral ca legea să ceară sacrificiu doar celor care n-au primit niciodată nimic?
---
🧱 Dublul standard care distruge încrederea
Statul român are două fețe.
Una se arată când are nevoie de tine: „Ești român, fii patriot, apără-ți țara.”
Cealaltă, când tu ai nevoie de el: „Nu se poate, n-avem fonduri, n-ai prioritate.”
Și atunci te întrebi: pe cine apărăm, de fapt?
Țara sau privilegiile celor care o conduc?
Că dacă patriotismul înseamnă să mori pentru niște oameni care se pensionează la 39 de ani și se ascund sub lege, atunci n-avem de-a face cu patriotism, ci cu prostie ridicată la rang de virtute.
---
🔚 Concluzie
România nu duce lipsă de legi.
Duce lipsă de moralitate.
Și până când legea va fi una pentru toți — nu doar pentru cei mici — orice chemare „legală” va suna imoral.
Adevărata datorie a unui om nu e să apere un sistem strâmb, ci să-l îndrepte.
Altfel, totul rămâne o mobilizare fără cauză — și o țară care cere loialitate, dar oferă dispreț.
Comentarii
Trimiteți un comentariu