Ce este posibil să se mănânce, cu sau fără confirmare oficială
Investigaţiile recente din Maroc, care au dus la închiderea unor mori de făină, suspendarea licenţelor şi confiscarea zeci de tone de produse, ridică o întrebare esenţială: ce ajunge de fapt în farfuriile oamenilor, atunci când lanţul alimentar este compromis?
Chiar dacă afirmaţia privind amestecarea făinii cu hârtie aşteaptă confirmări tehnice, simplul fapt că autorităţile au intervenit, au blocat producţia şi au confiscat făină indică o suspiciune puternică de adulterare reală. În asemenea situaţii, nu mai discutăm doar de teorie. Închiderea unei mori industriale nu se face pentru metafore parlamentare.
Pentru consumatori, problema nu se limitează la Maroc. Exemple similare au existat în numeroase ţări:
- ulei contrafăcut vândut ca „extra virgin”
- carne injectată cu soluţii şi conservanţi neanunţaţi
- legume irigate cu ape contaminate
- produse lactate „îngroşate” cu amidon sau agenţi industriali
- făină cu adaos de substanţe ieftine pentru volum sau textură
Când există presiune economică, subvenţii, şi control redus, apar tentaţii. Costurile scad, iar câştigurile cresc. Efectul secundar cade pe populaţie: sănătate afectată, nutriţie falsificată, pierdere de încredere în sistem.
Chiar dacă, în cazul de faţă, „hârtia măcinată” ar fi fost folosită ca expresie politică, combinaţia dintre:
- mori închise
- licenţe suspendate
- produse confiscate
- anchetă penală deschisă
este suficientă pentru a indica o problemă serioasă şi credibilă de falsificare alimentară, indiferent de detaliile finale ale raportului.
De ce contează
În alimentaţie, riscul real nu apare doar când se confirmă exact „ce substanţă” a fost folosită. Riscul apare din momentul în care există motive întemeiate să crezi că lanţul alimentar a fost manipulat.
Când cineva este capabil să altereze pentru profit, diferenţa între „hârtie”, „amidon industrial”, „făină de calitate inferioară”, sau alte reziduuri devine o chestiune de grad, nu de principiu. Problema fundamentală rămâne: încrederea în ceea ce mănânci este fisurată.
Concluzie
Nu este necesar să aşteptăm confirmarea fiecărei molecule ca să înţelegem implicaţia. Dacă autorităţile închid fabrici şi retrag produse, înseamnă că există un adevăr suficient de solid:
este posibil ca oamenii să fi consumat produse adulterate.
Într-o lume în care profitul poate cântări mai mult decât sănătatea consumatorului, vigilenţa nu este alarmism. Este igienă civică.
Comentarii
Trimiteți un comentariu