Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
România – San Marino 7-1: În sfârșit, suntem giganți! Dar doar între amatori…
E oficial: România strălucește din nou pe scena mondialului! Șapte goluri date unui adversar redutabil, format, după toate indiciile, dintr-o combinație de ospătari, contabili de district și doi băieți care au venit direct de la schimbul trei.
San Marino, eternul sparring-partner al Europei, a fost din nou folositor ca sac de box… și recunoscător că a prins stadionul plin, ca la marile echipe.
Dar să nu fim răi. E greu să excelezi în fotbalul mare, unde trebuie să te bați cu profesioniști, strategii, sisteme, tactici, psihologi sportivi și alți indivizi dubioși care chiar știu ce fac. Tocmai de aceea, victoria cu San Marino trebuie celebrată cu toată grandoarea!
Ce dacă sunt amatori? Ce dacă jumătate dintre ei au venit cu liber de la muncă? E victorie, domnule!
România – campioană mondială la moral
Cu astfel de scoruri, am putea crea o nouă disciplină olimpică: “Bătut echipe mici cu scoruri mari pentru reconstrucția încrederii naționale”.
Și am lua aurul fără emoții.
Când dai de adevărații profesioniști… începe drama
Sigur, când vine vorba de meciuri cu echipe adevărate, povestea se schimbă. Parcă iar nu centrează nimeni, parcă fundașii adorm la datorie, iar atacanții își aduc aminte brusc că au uitat tehnica acasă.
Dar important e că pe băieții de la San Marino îi batem constant! România poate nu e cea mai bună din lume, dar la capitolul “partide împotriva amatorilor”, suntem Brazilia 2002.
Aluzie clasică: Mutu vs. ospătarul italian
Și dacă tot vorbim de amatori… să nu uităm poate cea mai mare realizare extra-sportivă din istoria fotbalului românesc: momentul în care Adrian Mutu, aflat la apogeul carierei, a învins un ospătar în Italia, la propriu.
Măcar acolo am avut continuitate istorică: românii bat ospătari pe teren și în afara lui.
Poate că de aceea ne și iese jocul cu San Marino. Avem tradiție. Ne simțim confortabil. E un mediu familiar, aproape prietenos.
Concluzia?
România 7 – 1 San Marino nu e doar un scor.
Este o declarație:
“Da, putem să fim mari! Atâta timp cât adversarii au alt job.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu