Timp de ani de zile, cetățeanului european i s-a servit o imagine simplă și comodă: Rusia este o putere aflată în declin, incapabilă să producă tehnologie modernă, dependentă de componente occidentale și de improvizații demne de un atelier de cartier. Au circulat povești despre cipuri extrase din electrocasnice și despre o industrie militară incapabilă să țină pasul cu lumea modernă. Mesajul era clar: adversarul este slab, înapoiat și depășit. Numai că războiul are prostul obicei de a testa propaganda, indiferent din ce direcție vine ea. După ani de conflict, realitatea s-a dovedit mai complicată. Rusia a demonstrat capacități importante în domeniul războiului electronic, al dronelor, al rachetelor și al apărării antiaeriene. A întâmpinat probleme, a suferit pierderi și a făcut greșeli, dar imaginea unei armate care supraviețuiește doar prin furtul de cipuri din mașini de spălat nu mai pare suficientă pentru a explica ceea ce se vede pe câmpul de luptă. Incidentul dronelor care a...
România – San Marino 7-1: În sfârșit, suntem giganți! Dar doar între amatori…
E oficial: România strălucește din nou pe scena mondialului! Șapte goluri date unui adversar redutabil, format, după toate indiciile, dintr-o combinație de ospătari, contabili de district și doi băieți care au venit direct de la schimbul trei.
San Marino, eternul sparring-partner al Europei, a fost din nou folositor ca sac de box… și recunoscător că a prins stadionul plin, ca la marile echipe.
Dar să nu fim răi. E greu să excelezi în fotbalul mare, unde trebuie să te bați cu profesioniști, strategii, sisteme, tactici, psihologi sportivi și alți indivizi dubioși care chiar știu ce fac. Tocmai de aceea, victoria cu San Marino trebuie celebrată cu toată grandoarea!
Ce dacă sunt amatori? Ce dacă jumătate dintre ei au venit cu liber de la muncă? E victorie, domnule!
România – campioană mondială la moral
Cu astfel de scoruri, am putea crea o nouă disciplină olimpică: “Bătut echipe mici cu scoruri mari pentru reconstrucția încrederii naționale”.
Și am lua aurul fără emoții.
Când dai de adevărații profesioniști… începe drama
Sigur, când vine vorba de meciuri cu echipe adevărate, povestea se schimbă. Parcă iar nu centrează nimeni, parcă fundașii adorm la datorie, iar atacanții își aduc aminte brusc că au uitat tehnica acasă.
Dar important e că pe băieții de la San Marino îi batem constant! România poate nu e cea mai bună din lume, dar la capitolul “partide împotriva amatorilor”, suntem Brazilia 2002.
Aluzie clasică: Mutu vs. ospătarul italian
Și dacă tot vorbim de amatori… să nu uităm poate cea mai mare realizare extra-sportivă din istoria fotbalului românesc: momentul în care Adrian Mutu, aflat la apogeul carierei, a învins un ospătar în Italia, la propriu.
Măcar acolo am avut continuitate istorică: românii bat ospătari pe teren și în afara lui.
Poate că de aceea ne și iese jocul cu San Marino. Avem tradiție. Ne simțim confortabil. E un mediu familiar, aproape prietenos.
Concluzia?
România 7 – 1 San Marino nu e doar un scor.
Este o declarație:
“Da, putem să fim mari! Atâta timp cât adversarii au alt job.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu