Timp de ani de zile, cetățeanului european i s-a servit o imagine simplă și comodă: Rusia este o putere aflată în declin, incapabilă să producă tehnologie modernă, dependentă de componente occidentale și de improvizații demne de un atelier de cartier. Au circulat povești despre cipuri extrase din electrocasnice și despre o industrie militară incapabilă să țină pasul cu lumea modernă. Mesajul era clar: adversarul este slab, înapoiat și depășit. Numai că războiul are prostul obicei de a testa propaganda, indiferent din ce direcție vine ea. După ani de conflict, realitatea s-a dovedit mai complicată. Rusia a demonstrat capacități importante în domeniul războiului electronic, al dronelor, al rachetelor și al apărării antiaeriene. A întâmpinat probleme, a suferit pierderi și a făcut greșeli, dar imaginea unei armate care supraviețuiește doar prin furtul de cipuri din mașini de spălat nu mai pare suficientă pentru a explica ceea ce se vede pe câmpul de luptă. Incidentul dronelor care a...
În Franța, guvernul a anunțat că, începând cu 1 ianuarie 2026, foștii prim-miniștri nu vor mai primi unele beneficii pe viață, cum ar fi indemnizația lunară de 15.000 de euro. În practică, protecția polițienească, șoferul și secretarul rămân — doar câteva ajustări temporare care, în total, economisesc… 4,4 milioane de euro. Un număr frumos de ochii lumii, dar ridicol comparativ cu planul general de economii de 44 de miliarde. Cu alte cuvinte, Franța taie „ca să arate că taie”, dar efectul real asupra bugetului e ca și cum ai încerca să golești un ocean cu un pistol de apă.
În același timp, în alte țări europene, beneficiile foștilor lideri variază: Germania păstrează pensii speciale și protecție polițienească, Italia oferă suport administrativ pe viață, iar Spania limitează privilegiile doar în cazuri de risc real. În toate aceste cazuri, există un echilibru între recunoașterea serviciului public și responsabilitatea față de contribuabili.
Aici intervine România. În timp ce Franța mimează austeritatea, la noi există cazuri de foști colaboratori ai Securității cărora statul le acordă în continuare beneficii, chiar dacă justiția nu i-a condamnat definitiv. Și, cine știe, poate există și alte exemple „în așteptare”. Contrastul nu e doar financiar, ci și moral: dacă un lider servește cu adevărat patria, ce nevoie are de privilegii perpetue după ce și-a încheiat mandatul?
Mesajul e clar: economiile simbolice sunt bune pentru imagine, dar adevărata responsabilitate presupune curajul de a elimina excesele reale, nu doar de a da un exemplu de fațadă. Franța arată că poți tăia „de ochii lumii”, România arată ce se întâmplă când privilegiile continuă fără o bază etică solidă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu