Treceți la conținutul principal

Statul ca proprietar final

  Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...

De la 1 octombrie, românii își fac calcule de matematică la cumpărături

 România, țara unde pâinea crește singură. De la 1 octombrie, românii își fac calcule de matematică la cumpărături


România e țara unde nu mai ai nevoie de manuale de matematică. Viața de zi cu zi e plină de exerciții practice: adunări, scăderi, împărțiri și, mai nou, procentaje aplicate direct pe burta goală.


De la 1 octombrie 2025, statul ridică mâinile în aer și spune: „Gata, ne-am jucat destul cu plafonarea. Descurcați-vă!”. Iar românii, cuminți, vor deschide calculatorul de pe telefon și vor adăuga frumușel încă 12–15% la bonul de la supermarket.



---


Exemplu practic – coșul de bază, varianta românească


Pâine – 5 lei azi. De la 1 octombrie? 5,75 lei. Nicio problemă, muști mai încet și îți ajunge.


Laptele – 8 lei pe litru. În curând 9,20 lei. Copiii vor învăța devreme arta diluării: jumătate lapte, jumătate apă.


Ouăle – 15 lei cartonul de 10. La +15%, ajungi la 17 lei. Omleta devine preparat de lux, la concurență cu sushi-ul.


Carnea de pui – 18 lei/kg. După scumpire: 20,70 lei. Se rezolvă simplu: iei mai mult sos și pui mai puțină carne în farfurie.


Carnea de porc – 25 lei/kg. În curând 28,75 lei. Porcul rămâne „animal sacru”, doar că la noi nu mai ajunge în farfurie.


Uleiul – 10 lei/litru. De la 1 octombrie, 11,50 lei. Vei unge tigaia cu pensula, ca să nu irosești.


Zahărul – 6 lei/kg. În curând 6,90 lei. Viața rămâne amară, deci echilibrul se păstrează.


Cartofii – 4 lei/kg. Urmează 4,60 lei. Cine zicea că mâncarea săracului nu se scumpește?


Untul – 12 lei pachetul. De la 1 octombrie: 13,80 lei. Dar să fim serioși, cine mai întinde unt pe pâine când pâinea e deja un lux?




---


Statul, marele matematician


Ironia sorții: România are instituții „puternice”, dar când vine vorba de prețurile de la raft, se dovedesc neputincioase. Cică „piața liberă” trebuie lăsată să respire. De fapt, respiră doar supermarketurile, în timp ce românul gâfâie la casă cu ochii pe POS, făcând calcule în timp real: „Dacă scot două ouă din coș, mai pot lua un baton de salam?”


Statul îți spune senin că „se va regla piața”. Cum? Simplu: oamenii vor mânca mai puțin. Se cheamă autoreglare prin foame.



---


Lecția amară


De la 1 octombrie, România devine un mare laborator de aritmetică aplicată. Fiecare familie își face bugetul ca la școală:


„Dacă venitul e X și prețurile cresc cu 15%, câte zile mâncăm carne pe lună?”


„Dacă un pensionar are 2.000 de lei și coșul lunar devine 1.200 de lei, câți bani îi mai rămân pentru medicamente?”



Răspunsurile nu mai apar în manuale, ci direct în viața reală.



---


Concluzia?


În România, matematica nu mai e o materie de școală, ci o condiție de supraviețuire. Profesorii nu mai predau „teorema lui Pitagora”, ci „formula scumpirii la ouă”. Și nu te bucuri că știi calcule complicate – te întristezi că ți le aplici la stomac.


De la 1 octombrie, singura întrebare serioasă va fi: cu cât îți mai permiți să rămâi viu?

Comentarii