Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
Cum ar fi dacă, la înregistrarea unui copil în România, tatăl ar trebui să dea probă ADN?
Imaginați-vă scena: o dimineață la starea civilă. Un tată emoționat, cu flori în mână și cu viitorul „moștenitor” în brațe, intră hotărât să-și treacă numele în certificatul de naștere. Funcționarul ridică ochii și spune calm:
– Felicitări! Acum, testul ADN. Următorul, vă rog.
De aici începe comedia națională.
---
Coada la ADN – noul sport de masă
La ghișeu, aceeași coadă eternă:
o bunică ce jură „domnu’ dragă, seamănă cu el perfect, are același mers la nervi”
un tată livid, repetând în gând: „Doamne, să fie ca mine, să fie ca mine… măcar grupa sanguină”
altul care sună prietenii: „Bă, fii martor, dacă iese surpriză, eu nu plătesc pensie, am martori!”
În loc de nașii de cununie, apar martorii de suspiciune. România evoluează.
---
Scena 2: Rezultatul neașteptat
Caz tipic. Laborantul iese cu o foaie.
– Felicitări, domnule, copilul e…
Pauză dramatică.
– ...al poștașului!
Moment de tăcere. Bărbatul se uită la nevastă, nevasta la geam, poștașul la telefonul mobil, pregătit să șteargă conversațiile de WhatsApp.
Bunica intervine:
– Adevărul e că venea prea des cu facturile. Îl simțeam eu că e muncitor băiatul.
---
Statul vine cu sprijin: Programul „Restart Tătic”
Guvernul, ca să fie grijuliu, lansează programul de recuperare emoțională pentru tații surprinși de realitate. Include:
3 ședințe de terapie (după care rămâi pe lista de așteptare 6 luni)
un voucher la sală („pune masă și încredere la loc, șefu’”)
și un playlist recomandat: Smiley – „Acasă”, urmat de „Cine-i tatăl?”
Pentru mame, diploma „Creativitate Socială Avansată”.
---
Efecte sociale imediate
Birturile explodează: „Bă, zisă-mi-a nevastă-mea că seamănă… seamănă pe naiba!”
Notarii introduc clauza nouă la căsătorie: „Promit să iubesc, să respect, și să nu mint la ADN.”
Avocații fac reclamă: „Ai ieșit tată doar cu sufletul? Suntem aici pentru tine!”
Facebook devine iad:
– Dacă e copilul tău, îl iubești oricum!
– Da, dar statul vrea dovezi!
---
Concluzie
România ar descoperi rapid că testul ADN nu doar salvează adevăruri… ci sparge iluzii, naivități și, uneori, liniștea domestică.
Dar poate că totuși nu-i un lucru rău. Uneori, adevărul e amuzant. Alteori, ustură. În orice caz, ar fi spectacol național.
Și, bineînțeles, mulți ar începe să aprecieze mai tare… vizitele rare ale poștașului.
---
Comentarii
Trimiteți un comentariu