Să avem încredere în tehnologie

         

            Frigidere controlate de la distanță, alimente compromise, case inteligente, identități digitale și infrastructuri conectate la internet. Progresul ne promite confort, rapiditate și siguranță. Dar ce se întâmplă când cineva preia controlul asupra sistemelor de care depindem?

Când frigiderul nu mai ascultă de proprietar

În noaptea de 11 spre 12 octombrie 2026, mai multe lanțuri de supermarketuri din Franța au fost afectate de un atac informatic care a vizat sistemele de control al instalațiilor frigorifice. Printre comercianții afectați s-au numărat Intermarché, Coopérative U, Carrefour și alte rețele.

Potrivit presei franceze, atacatorii au reușit să modifice de la distanță funcționarea sistemelor de reglare a temperaturii. În unele instalații, temperaturile au ajuns la valori de aproximativ 50°C, iar cantități importante de alimente refrigerate și congelate au trebuit eliminate.

La Intermarché, aproximativ 150 de magazine au fost raportate inițial ca afectate. Ancheta a fost deschisă de autoritățile franceze, iar relatările de presă au indicat sistemele de control al frigului furnizate de compania daneză Danfoss drept o posibilă componentă a problemei, în special în cazul echipamentelor care nu aveau instalate cele mai recente versiuni software.

Nu vorbim despre cineva care a intrat noaptea într-un supermarket și a învârtit butonul termostatului. Vorbim despre un sistem informatic prin intermediul căruia instalațiile puteau fi controlate de la distanță.

Sursa: TF1 Info — https://www.tf1info.fr/justice-faits-divers/les-installations-frigorifiques-de-plusieurs-supermarches-victimes-d-une-cyberattaque-quel-est-le-logiciel-pirate-2469554.html

Și uite așa, într-o lume în care ni se explică permanent cât de mult ne simplifică viața tehnologia, ajungem să descoperim că un atacator aflat la distanță poate provoca pierderi materiale fără să intre fizic în magazin.

Nu trebuie să spargă o ușă. Uneori este suficient să găsească o ușă digitală lăsată deschisă.

Totul devine inteligent. Inclusiv vulnerabilitățile.

Ni se propun frigidere inteligente, termostate controlate de pe telefon, camere de supraveghere conectate la internet, încuietori electronice, sisteme de alarmă administrate din aplicații și electrocasnice care pot fi pornite înainte să ajungem acasă.

Este comod. Nu contest acest lucru.

Problema apare atunci când uităm că fiecare dispozitiv conectat reprezintă încă un element care trebuie protejat.

Un frigider obișnuit își reglează temperatura prin propriul sistem de control. Unul conectat poate oferi funcții suplimentare, dar poate depinde și de software, conturi, servicii online, actualizări și comunicații la distanță.

Cu cât adăugăm mai multe componente, cu atât crește numărul lucrurilor care pot funcționa greșit sau pot deveni vulnerabile.

Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică, ENISA, avertizează de ani de zile asupra riscurilor asociate dispozitivelor inteligente din locuințe. Vulnerabilitățile nu țin numai de aparatul în sine, ci și de software, de serviciile externe și de modul în care sunt conectate între ele.

Sursa: ENISA — https://www.enisa.europa.eu/publications/security-resilience-good-practices

Iar aici apare întrebarea: chiar avem nevoie ca absolut orice obiect din jurul nostru să fie conectat la internet?

Trebuie să ne poată transmite frigiderul o notificare pe telefon? Probabil că, în anumite situații, este util. Dar trebuie neapărat ca funcționarea lui esențială să depindă de o conexiune externă? Aici răspunsul nu mai este la fel de evident.

De la frigider la propria locuință

Să presupunem că mâine avem o casă în care încălzirea, iluminatul, ușile, ferestrele, camerele de supraveghere și sistemele de acces sunt administrate printr-o singură platformă.

Sună bine în prezentările comerciale. Controlezi totul din telefon, verifici dacă ai încuiat ușa și reglezi temperatura înainte să ajungi acasă.

Dar ce se întâmplă dacă platforma este compromisă, dacă serviciul producătorului cade sau dacă o vulnerabilitate permite unui atacator să controleze anumite funcții?

În funcție de proiectarea sistemului, consecințele pot varia de la pierderea accesului la aplicație până la manipularea unor dispozitive. Nu înseamnă că orice casă inteligentă poate fi preluată integral de la distanță, dar nici nu putem presupune că simplul fapt că un produs este modern îl face automat sigur.

Iar dacă aceste sisteme sunt conectate între ele, o problemă poate afecta mai multe funcții simultan.

Un bec care nu se aprinde este o neplăcere. O încuietoare electronică inaccesibilă, un sistem de încălzire compromis sau o cameră de supraveghere controlată de altcineva reprezintă cu totul altă categorie de problemă.

Tehnologia nu este periculoasă prin definiție. Pericolul apare atunci când dependența de ea crește mai repede decât capacitatea noastră de a o proteja și de a funcționa fără ea.

Buletinul digital și identitatea noastră

De aici putem merge către un subiect și mai sensibil: identitatea digitală.

Tot mai multe servicii publice și private se mută în mediul electronic. Documentele, identificarea, accesul la servicii, semnăturile și diferite operațiuni administrative ajung să depindă de sisteme informatice.

Digitalizarea poate reduce birocrația și poate simplifica multe proceduri. Dar, pe măsură ce identitatea noastră este folosită prin intermediul unor platforme digitale, securitatea acestor platforme devine esențială.

Asta nu înseamnă că un hacker poate modifica automat orice buletin electronic sau că toate bazele de date pot fi accesate de la distanță. Fiecare sistem are propriile măsuri de protecție și propriile vulnerabilități.

Înseamnă însă că trebuie să ne întrebăm ce se întâmplă dacă un sistem de identificare este indisponibil, dacă datele sunt furate, dacă un cont este compromis sau dacă o eroare informatică ne împiedică să demonstrăm cine suntem.

Ce facem atunci când sistemul spune că nu exiști, deși tu ești în fața ghișeului?

Ce se întâmplă când nu poți accesa un serviciu esențial pentru că platforma nu funcționează?

Și, mai ales, ce alternativă ai dacă toate procedurile sunt construite în jurul unei singure infrastructuri digitale?

Acestea nu sunt argumente împotriva buletinului electronic. Sunt întrebări legitime despre modul în care trebuie proiectate și administrate sistemele de care depind drepturile și viața de zi cu zi a cetățenilor.

Cât de sigur poate fi un sistem conectat la internet?

Aici trebuie să fim realiști. Nu există un sistem informatic care să poată fi declarat absolut invulnerabil.

Există însă sisteme mai bine protejate și sisteme mai prost protejate. Există producători care oferă actualizări de securitate, testează produsele și repară vulnerabilitățile, dar există și echipamente care rămân ani întregi cu software învechit.

Mai există parole slabe, conturi compromise, configurări greșite și servicii care nu mai sunt întreținute după ce produsul a fost vândut.

Atacul din Franța ilustrează tocmai această problemă: echipamentele fizice nu au nevoie să fie sparte pentru ca funcționarea lor să fie perturbată. Dacă mecanismul de comandă este vulnerabil, efectele se pot vedea direct în lumea reală.

Iar când vorbim despre supermarketuri, spitale, transport, energie sau infrastructuri publice, efectele nu se limitează la inconvenientul unui utilizator care nu își poate deschide aplicația.

Pot apărea pierderi economice, întreruperi ale serviciilor și riscuri pentru siguranța oamenilor.

Cu alte cuvinte, lumea digitală nu mai este separată de lumea fizică. Când sistemele informatice controlează echipamente reale, un atac informatic poate avea consecințe foarte concrete.

Progresul nu trebuie să însemne dependență totală

Nu propun să ne întoarcem la telefonul cu disc, la lumânare și la frigiderul fără termostat. Ar fi absurd să respingem toate avantajele tehnologiei doar pentru că există riscuri.

Dar există o diferență între a folosi tehnologia pentru a ne face viața mai ușoară și a construi o societate în care nu mai putem face aproape nimic fără ea.

Un sistem bine gândit ar trebui să aibă protecție împotriva accesului neautorizat, actualizări de securitate, mecanisme de recuperare și, acolo unde este posibil, o variantă de funcționare locală sau manuală.

Un frigider ar trebui să își poată păstra funcția principală chiar dacă serviciul online al producătorului nu este disponibil. O locuință nu ar trebui să devină inutilizabilă pentru că a căzut internetul. Iar serviciile publice esențiale ar trebui să aibă proceduri de rezervă atunci când sistemele informatice se defectează.

Nu toate aceste soluții sunt posibile în orice produs, iar unele implică un cost suplimentar. Tocmai de aceea, securitatea și continuitatea funcționării trebuie luate în calcul încă din faza de proiectare, nu după primul incident.

Să avem încredere în tehnologie. Dar pe ce ne bazăm?

Ni se spune că viitorul este digital. Că trebuie să ne adaptăm, să ne modernizăm și să acceptăm noile sisteme, pentru că ele sunt mai rapide, mai eficiente și mai comode.

De acord. Dar încrederea nu se obține prin reclame și nici prin declarații despre cât de avansat este un produs.

Încrederea se construiește prin verificări independente, transparență, protecția datelor, actualizări regulate și existența unor soluții atunci când lucrurile nu funcționează.

Dacă un sistem este atât de important încât nu ne mai putem descurca fără el, atunci trebuie să fie și suficient de bine protejat încât să nu ne lase la mâna unei defecțiuni sau a unui atac.

Iar dacă nu poate fi garantată funcționarea permanentă, trebuie să existe alternative rezonabile.

Internetul va continua să evolueze, iar atacatorii vor continua să caute vulnerabilități. Asta nu înseamnă că orice dispozitiv conectat va fi compromis, ci că riscul nu poate fi eliminat complet și trebuie gestionat permanent.

Poate că întrebarea corectă nu este dacă avem încredere în tehnologie, ci dacă avem motive suficiente să avem această încredere.

Pentru că, până la urmă, frigiderul trebuie să păstreze alimentele reci, casa trebuie să ne protejeze, iar documentele trebuie să ne confirme identitatea. Nu ar trebui să ajungem în situația în care toate aceste lucruri depind de o aplicație, de un server sau de bunăvoința celui care se află de cealaltă parte a conexiunii.

Să avem încredere în tehnologie. Dar să nu uităm niciodată că, în spatele fiecărui sistem, există oameni care îl proiectează, companii care îl întrețin și vulnerabilități pe care cineva le poate exploata.

Iar când totul devine inteligent, ar fi bine să ne asigurăm că și cei care construiesc aceste sisteme au înțelepciunea de a nu transforma confortul nostru într-o dependență fără ieșire.