Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Trăim într-o lume în care aerul este poluat, pământul este vândut, apa este taxată, iar soarele – da, chiar și soarele – este reglementat. Deși toate aceste resurse sunt bunuri naturale, create fără vreun efort uman, guvernele și corporațiile au găsit metode de a le împrejmui, breveta și monetiza, lăsând cetățeanul simplu la mila sistemului. --- 🌾 1. Apa – Bunul tuturor, controlat de puțini În România și nu doar, mii de agricultori sunt amendați pentru că iau apă din râu, fără autorizație. Nu vorbim de baroni agricoli care distrug ecosisteme, ci de fermieri care udă câteva hectare pentru a trăi decent. În Franța, fermierii sunt obligați să instaleze contoare de apă pe propriile fântâni. În Spania, deversările ilegale ale marilor ferme sunt „iertate” prin derogări, dar micii agricultori care iau apă din râuri sunt amendați fără milă. În Africa de Sud, resursele de apă sunt concesionate corporațiilor miniere, în timp ce zone rurale întregi nu au apă potabilă. Întrebarea e simplă: dacă r...