Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Într-o Europă modernă, democratică și tolerantă (așa cum ne spun ei), viitorul pare să fie plin de surprize. Nu ne mai biciuie nimeni, dar, în schimb, ni se pregătesc teste. Nu de inteligență – că ne-am fi descalificat demult – ci de loialitate. Cât de pregătit ești să mori pentru o țară care nu te întreabă niciodată ce părere ai?
Credite de război – doar o glumă... deocamdată
Desigur, oficial, nu se vorbește despre așa ceva. Nu există planuri, proiecte de lege sau declarații oficiale care să anunțe introducerea unor „credite de război” – acea taxă simpatică pe care ar trebui s-o plătim pentru că avem norocul să trăim în democrație, în vreme de război.
Dar, hei, nici lockdown-ul nu era posibil, până când a fost. Nici pașaportul sanitar nu era „luat în calcul”, până când l-am avut și-n somn.
Testul suprem: Ești cu noi sau cu ei?
Nu va fi un test scris. Va fi un test al tăcerii. Taci și plătești? Bun cetățean. Întrebi de ce? Ești extremist, rusofil, antivaccinist și probabil n-ai reciclat niciodată plasticul.
Testele pot lua multe forme: recrutări „voluntare”, contribuții „de urgență”, limitări de energie „pentru binele comun”. Nu uita: totul pentru siguranță. A cui, nu știm exact.
Dar să nu fim conspiraționiști, nu?
Cine vorbește despre aceste lucruri e imediat pus la colț: fake news, manipulare, dezinformare. Doar că, în fiecare an, conspirațiile de ieri devin titlurile de mâine. Cu diferența că atunci ni se spune: „A fost necesar. Mulțumim pentru înțelegere.”
Concluzie? Dormi liniștit. Statul veghează.
Nu, nu e obligatoriu încă. Nu se cer credite de război, nu te cheamă nimeni la recrutare, nu ești obligat să alegi între Europa și adevăr. Deocamdată.
Dar, în caz că se schimbă ceva, ține banii aproape, pașaportul la zi și opinia pentru tine. Viitorul poate fi oricum, dar sigur nu e scris de tine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu