Cristian Chivu și presa română: când „nu e pregătit” devine campion în Italia În România există o specie aparte de specialist: analistul care știe sigur că omul va eșua înainte să înceapă. Cristian Chivu a preluat o echipă uriașă, într-un campionat unde greșelile nu sunt tolerate, unde fiecare etapă este judecată la microscop, iar fiecare pas greșit poate însemna finalul carierei. Și ce a făcut presa sportivă de acasă? Exact ce știe mai bine. Nu să analizeze. Nu să aștepte. Nu să observe procesul. Ci să întrebe obsesiv, aproape cu speranță în glas: „Cât mai rezistă?” „Cine îl înlocuiește?” „Va fi schimbat după următorul meci?” De parcă un antrenor român la nivel înalt nu era o mândrie, ci o problemă care trebuia rezolvată urgent. Iar acum? Acum Cristian Chivu este campion în Italia cu Inter, devenind primul antrenor român care câștigă un titlu într-un campionat din top 5 european. Inter a cucerit matematic Serie A cu mai multe etape înainte de final, iar Chivu a reușit performanța...
Au trecut peste două decenii de la atentatele din 11 septembrie 2001. Aproximativ 3.000 de oameni și-au pierdut viața atunci, în New York, Washington și Pennsylvania. Familii întregi au fost distruse, un oraș simbol s-a prăbușit sub praf și foc, iar lumea întreagă a intrat într-o eră a fricii.
Această tragedie merită comemorată. Fiecare om dispărut atunci e o rană care nu se închide. Dar, după ce lacrimile se usucă, rămâne și întrebarea: cum s-a putut întâmpla și ce s-a ales din acea zi?
Arhive dispărute, anchete îngropate
World Trade Center nu era doar un simbol arhitectural, ci și sediul unor mari bănci și firme. În subsolurile sale erau stocate documente privind tranzacții financiare uriașe și investigații sensibile. După prăbușire, multe dintre aceste urme au dispărut definitiv. Pentru unii, tragedia a însemnat și o „resetare” convenabilă a unor evidențe.
Războiul fără sfârșit
Deși atacatorii proveneau în mare parte din Arabia Saudită, prima reacție a SUA a fost invadarea Afganistanului, iar apoi a Irakului. În cazul Irakului, pretextul a fost existența unor arme de distrugere în masă – arme care nu au fost găsite niciodată. Totuși, războiul a continuat ani de zile, cu milioane de victime civile și cu resurse imense cheltuite.
Frica, noua armă de control
După 11 septembrie, Statele Unite au adoptat Patriot Act, o lege care a deschis drumul supravegherii masive a populației. Ceea ce ieri părea de neacceptat – telefoane ascultate, date colectate, aeroporturi militarizate – a devenit „normalitate”, justificată de frica de terorism.
Concluzia incomodă
Da, 11 septembrie a fost o tragedie. Dar a fost și un punct de cotitură folosit pentru a remodela politica mondială. Un atac terorist real, transformat într-un pretext pentru războaie, supraveghere și consolidarea puterii statului asupra individului.
Comemorăm victimele, dar nu putem să ignorăm felul în care această tragedie a fost exploatată. Într-un fel, prăbușirea turnurilor a însemnat și prăbușirea unei iluzii: că lumea liberă e cu adevărat imună la manipular
e și interese ascunse.
Comentarii
Trimiteți un comentariu