--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Sistemul de pensii din România – și, în general, în Europa – are un paradox evident: cei care muncesc o viață întreagă primesc adesea pensii mici, în timp ce legislația permite unor „căsătorii strategice” să transforme pensia unui decedat într-un venit consistent pentru un tânăr supraviețuitor.
1. Pensia de urmaș: cum funcționează
În România, pensia de urmaș se acordă:
soțului/soției supraviețuitoare,
copiilor minori sau în întreținere,
altor persoane aflate în întreținerea defunctului, dacă nu au alte venituri suficiente.
Procentul standard este 50% din pensia defunctului, iar durata este, în principiu, pe viață pentru soțul supraviețuitor, atâta timp cât nu se recăsătorește. Dacă se recăsătorește, pensia se suspendă.
2. „Strategia recăsătoriei”: o realitate a sistemului
O realitate mai puțin discutată este că o persoană în vârstă poate decide să se căsătorească cu un partener mult mai tânăr, cu scopul de a-l sprijini financiar după deces. În practică:
o căsătorie legală creează dreptul la pensia de urmaș,
beneficiarul tânăr poate încasa întreaga sumă, pe viață, dacă nu se recăsătorește.
Aceasta nu este o chestiune de moralitate, ci de folosire strategică a legislației într-un sistem care oferă pensii mici și inechitabile.
3. De ce o astfel de „strategie” e justificată
Mulți pensionari din România se luptă cu pensii mici, care abia acoperă traiul zilnic. Sistemul de pensii, prin nivelul contribuțiilor și beneficiilor, nu recompensează munca pe termen lung proporțional.
Astfel, ideea de a lăsa o parte din pensie unei rude sau unei persoane tinere prin recăsătorie poate fi văzută ca:
o formă de redistribuire personală a averii,
o metodă de a sprijini pe cineva tânăr care poate să continue viața cu un start mai bun,
o reacție la un stat care nu oferă pensii decente și care „primește palma” prin aceste decizii individuale, fără să încalce legea.
4. Ce trebuie să știe oamenii care aleg această cale
Pensia de urmaș nu se pierde decât dacă tânărul recăsătorește; altfel, poate fi un sprijin consistent.
Trebuie să existe un mariaj legal valid pentru ca pensia să fie recunoscută.
În cazul copiilor sau altor persoane întreținute, trebuie dovedit că erau în întreținere și nu aveau venituri suficiente.
Este o strategie legală, dar trebuie să fie documentată corect la Casa de Pensii.
5. Concluzie
Sistemele de pensii nu sunt perfecte, iar legislația actuală permite astfel de manevre. Într-o lume ideală, pensiile ar fi suficient de mari încât pensionarii să nu fie nevoiți să facă strategii pentru a ajuta pe cineva tânăr.
Până atunci, pensionarii pot folosi legile existente în avantajul rudelor sau persoanelor tinere, ca o formă de justiție personală într-un sistem care nu-i tratează corect. Aceasta poate fi o lecție despre cum oamenii de
rând pot „rezolva” inechitățile, fără să încalce legea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu