--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Guvernul spaniol, când se plictisește, inventează legi pentru fumat și feminism, dar uită de problemele reale ale țării
În timp ce Spania se scufundă încet în problemele adevărate, guvernul își ocupă timpul cu mărunțișuri: interdicții de fumat în cabinele de camioane, proiecte feministe cu titluri strălucitoare și alte “mari reforme” care arată bine la televizor.
Între timp:
Migrația scapă de sub control și cartierele se transformă mai repede decât se scriu legile.
Okupașii stau liniștiți în casele altora, iar proprietarii rămân fără apărare reală.
Sistemul medical se prăbușește încet: liste de așteptare uriașe, spitale fără personal, medici care pleacă.
Hacienda are un aparat uriaș și te pune pe tine, cetățeanul, să completezi declarații despre averi — deși instituțiile au acces la datele tale. Absurdul e că, după ce tu completezi totul cum poți, ei abia apoi îți verifică declarația și, la câțiva ani distanță, se trezesc că „ai greșit” și îți cer bani cu dobânzi. Cum adică tu ai făcut declarația corectă sau greșit, dacă statul deține toate informațiile încă de atunci? E ca și cum ai fi obligat să scrii un test, iar profesoru-stat ți-ar spune abia peste ani că ai copiat greșit — și îți cere nota înapoi.
Favoritisme reale: anumite măsuri sociale (bursă, comedor gratuit pentru copii) par aplicate selectiv — pentru unii, protecție totală; pentru alții, nimic. Spaniolii sau europenii locali nu par să primească același tratament în toate cazurile.
Concluzie: problemele reale — locuințe inaccesibile, salarii mizerabile, servicii publice slăbite — rămân în coadă, dar avem grijă să reglementăm ce poate sau nu să facă un șofer singur în cabina camionului. Priorități de stat, cu aplauze de marketing.
Comentarii
Trimiteți un comentariu