Lecția de economie pe care o înveți la pompă Dacă te uiți la prețul carburantului din ultimii ani, observi un fenomen curios: prețurile urcă imediat când apare o criză, dar când criza trece, ele rămân aproape la fel. După începutul Russian invasion of Ukraine, prețurile la carburanți au sărit brusc. Explicația oficială a fost simplă: energie scumpă, piață tensionată, logistică mai dificilă. Problema este că multe dintre aceste costuri au scăzut ulterior. La pompă însă, scăderea este mult mai timidă. Economiștii au chiar un termen pentru fenomenul acesta: „ rocket and feather ” – prețurile urcă ca o rachetă și coboară ca o pană. Companii mari precum Repsol au ajuns să domine piața energetică din S pania, iar într-o piață dominată de câțiva jucători mari, reacțiile de preț sunt deseori sincronizate. Asta creează o situație paradoxală: apare o criză → prețul urcă imediat costurile scad → prețul rămâne ridicat se găsește o nouă justificare: taxe, logistică, tranziție verde, combustib...
În România, normalitatea a ajuns să fie tratată ca un act eroic. Dacă un primar își îndeplinește atribuțiile, brusc devine „geniu administrativ”. Așa s-a născut și mitul lui Ilie Bolojan, omul care a făcut „ordine” la Oradea. Dar ceea ce pentru un oraș poate părea eficiență, la nivel național s-a transformat într-un spectacol grotesc de austeritate fără perspectivă.
Ilie Bolojan a venit la București sub noul său nume de scenă – Ilie Sărăcie – și a adus cu el un manual simplu de guvernare: „taie tot ce mișcă, dar lasă datoria să crească”.
Balanța datoriei
– România are în 2025 o datorie publică de peste 50% din PIB (față de sub 40% acum câțiva ani).
– În același timp, premierul predică despre „economie”: concedieri, salarii înghețate, investiții amânate.
👉 Rezultatul? Românii strâng cureaua, iar statul strânge credite.
Balanța eficienței
– La Oradea: s-a lăudat că a tăiat 400 de posturi la primărie.
– La guvern: anunță că face economii la hârtie igienică și la becuri.
👉 Între timp, prețurile cresc, deficitul se adâncește, iar viața oamenilor devine mai grea. Cu alte cuvinte: eficiență pe hârtie, ineficiență în viața reală.
Balanța absurdului
– Când premierul explică oamenilor cum să folosească mai puțină hârtie igienică, ne dăm seama că am trecut de la guvernare la stand-up comedy involuntar.
– În curând, poate ne va recomanda să respirăm mai rar, ca să facem economie la oxigen.
---
Ilie Sărăcie conduce țara ca pe un caiet de contabilitate: taie din cheltuieli acolo unde se vede mai ușor (la oameni), dar ignoră problemele de fond (datoria, corupția, lipsa investițiilor).
România nu e Oradea, iar rolul unui prim-ministru nu e să dea impresia că face economie, ci să creeze condițiile pentru ca oamenii să trăiască mai bine. Ori aici, bilanțul e clar: viața românilor s-a înrăutățit, datoriile au explodat, iar speranța a fost pusă la economii severe.
---
Morala poveștii
Ilie Bolojan n-a devenit „Ilie Eficiență”. A devenit Ilie Sărăcie, premierul care a confundat prosperitatea cu tăierea foilor de hârtie igienică. Un om care știe să facă socoteli mărunte, dar care a îngropat zece generații în datorii.
Și dacă mai rămâne mult la Palatul Victoria, singura întrebare pentru viitor va fi:
ne mai rămâne hârtie să scriem istoria sau și la asta o să facă economie?
Comentarii
Trimiteți un comentariu