Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
În România, normalitatea a ajuns să fie tratată ca un act eroic. Dacă un primar își îndeplinește atribuțiile, brusc devine „geniu administrativ”. Așa s-a născut și mitul lui Ilie Bolojan, omul care a făcut „ordine” la Oradea. Dar ceea ce pentru un oraș poate părea eficiență, la nivel național s-a transformat într-un spectacol grotesc de austeritate fără perspectivă.
Ilie Bolojan a venit la București sub noul său nume de scenă – Ilie Sărăcie – și a adus cu el un manual simplu de guvernare: „taie tot ce mișcă, dar lasă datoria să crească”.
Balanța datoriei
– România are în 2025 o datorie publică de peste 50% din PIB (față de sub 40% acum câțiva ani).
– În același timp, premierul predică despre „economie”: concedieri, salarii înghețate, investiții amânate.
👉 Rezultatul? Românii strâng cureaua, iar statul strânge credite.
Balanța eficienței
– La Oradea: s-a lăudat că a tăiat 400 de posturi la primărie.
– La guvern: anunță că face economii la hârtie igienică și la becuri.
👉 Între timp, prețurile cresc, deficitul se adâncește, iar viața oamenilor devine mai grea. Cu alte cuvinte: eficiență pe hârtie, ineficiență în viața reală.
Balanța absurdului
– Când premierul explică oamenilor cum să folosească mai puțină hârtie igienică, ne dăm seama că am trecut de la guvernare la stand-up comedy involuntar.
– În curând, poate ne va recomanda să respirăm mai rar, ca să facem economie la oxigen.
---
Ilie Sărăcie conduce țara ca pe un caiet de contabilitate: taie din cheltuieli acolo unde se vede mai ușor (la oameni), dar ignoră problemele de fond (datoria, corupția, lipsa investițiilor).
România nu e Oradea, iar rolul unui prim-ministru nu e să dea impresia că face economie, ci să creeze condițiile pentru ca oamenii să trăiască mai bine. Ori aici, bilanțul e clar: viața românilor s-a înrăutățit, datoriile au explodat, iar speranța a fost pusă la economii severe.
---
Morala poveștii
Ilie Bolojan n-a devenit „Ilie Eficiență”. A devenit Ilie Sărăcie, premierul care a confundat prosperitatea cu tăierea foilor de hârtie igienică. Un om care știe să facă socoteli mărunte, dar care a îngropat zece generații în datorii.
Și dacă mai rămâne mult la Palatul Victoria, singura întrebare pentru viitor va fi:
ne mai rămâne hârtie să scriem istoria sau și la asta o să facă economie?
Comentarii
Trimiteți un comentariu