Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
🕍 Fariseii cu cravată și sfințenia de duminică
(Editorial satiric despre ipocrizia politică de la inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului)
România e țara în care poți scuipa crucea luni și să o pupi duminică, dacă între timp s-a aprins lumina camerelor de filmat.
Așa s-a întâmplat și la inaugurarea picturii Catedralei Mântuirii Neamului: o procesiune a „sfinților de campanie”, în care politicienii care cândva blestemau proiectul au venit acum cu lumânări groase și fețe pioase, să-și mai spele un pic imaginea.
✝️ Nicușor cel Voinic și icoana care nu i-a plăcut la vremea ei
Pe vremea când era consilier general, Nicușor Dan vota senin împotriva finanțării acestei Catedrale.
A fost atunci printre cei care considerau că „banii orașului trebuie să meargă în altă parte”.
Astăzi, același Nicușor, cu o privire de călugăr urban, pozează printre sfinți și vorbește despre „importanța valorilor naționale”.
Fariseul modern nu mai poartă togă, ci costum gri și microfon în piept.
🎶 „Dumnezeu iubește lemnurile mici” – cântarea celor care s-au răzgândit
Ți-i mai amintești pe artiștii care au semnat celebra piesă a trupei Taxi – „Dumnezeu preferă lemnurile mici”?
Era o campanie împotriva construcției Catedralei. Pe atunci, unii dintre acei cântăreți, actori și „influenceri de morală” erau primii care militau ca icoanele să fie scoase din școli.
Astăzi, mulți dintre ei se pozează cu duioșie în fața frescelor pe care le disprețuiau, scriind texte despre „credință, tradiție și iubirea de neam”.
Românul nu e ipocrit, zic ei. Doar „evoluat spiritual”, când bate vântul dinspre Patriarhie.
👑 Gigi „Împăratul Împăraților” Becali
Și nu putea lipsi, desigur, Gigi Becali, autoproclamatul apostol al neamului.
Omul care sfințește tot ce prinde – de la străzile Paradelor Gay, la studiourile TV – ar putea fi chemat și aici, să facă „sfințirea sfințirii”.
Poate de data asta reușește să aprindă becurile credinței, nu doar reflectoarele.
🏗️ Între hulă și moștenire
Mulți dintre români, sinceri sau manipulați de vremuri, au fost la început împotriva acestui proiect.
Părea o risipă, o construcție prea mare pentru un popor cu probleme mici.
Dar, privită azi, Catedrala Mântuirii Neamului e una dintre cele mai impunătoare construcții religioase ridicate în Europa în ultimele decenii.
Și indiferent cine o laudă sau o critică, ea rămâne o moștenire reală — o dovadă că, dincolo de toate bâlbele politice, cineva a avut viziunea și curajul să construiască ceva care va rămâne.
Un gest de responsabilitate într-o țară unde prea mulți „lideri” nu lasă nimic în urmă, în afară de declarații și selfie-uri cu icoane.
Comentarii
Trimiteți un comentariu