--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
România, între „vecin cu rușii” și mobilizarea rezerviștilor: satiră cu substrat real
Într-o lume în care mesajele politice se amestecă cu realitatea strategică, România continuă să fie o scenă de comedie, doar că cu arme adevărate și exerciții militare.
Turism electoral și tabăra pro-europeană
Ani la rând, tabăra pro-europeană a folosit frica de vecinătate cu Rusia pentru a-i convinge pe români să voteze „corect”. „Dacă nu votezi Nicușor Dan, ne facem vecini cu rușii”, spunea propaganda, în timp ce critica permanent SUA dacă nu sprijină aceste mesaje. Ironia? America, de fapt, continuă să se distanțeze de această zonă, concentrându-și atenția mai departe, spre Pacific și competiția cu China. Astfel, comparația satirică „vecini cu rușii fără câinele de pază american” nu mai e deloc exagerată.
Mobilizarea rezerviștilor: spectacol cu gafă
Mosteanu a decis să umple golul lăsat de reducerea efectivelor americane prin mobilizarea rezerviștilor. În teorie, trebuia să fie o demonstrație de forță. În practică… a fost un eșec major, o adevărată bătaie de joc. Rezerviștii s-au prezentat, dar organizarea și coerența au fost, să zicem, limitate.
La modul ironic, însă, forța care vine în locul lor e foarte capabilă: exerciții moderne, trupele active și echipamentele adecvate fac orice potențial adversar să tresară. Astfel, imaginea e clară: rezerviștii pot fi amuzați, dar ce punem în teren în loc e serios.
Drona care zboară și armata care nu știe ce să facă
Pe hârtie avem exerciții, parade și trupe în teren, dar adevărata provocare modernă e mică și rapidă: dronele. Dacă o dronă nu poate fi prinsă și verificată, nimeni nu știe ce are înăuntru — muniție, echipamente de spionaj sau altceva. După cum a declarat Nicușor Dan, „nu știm ce are înăuntru, dacă nu reușim să o pipăim”. O observație care pune în evidență limitele capabilităților actuale.
Concluzie satiric‑realistă
România rămâne o țară cu ambiții mari, dar cu resurse limitate și cu aliați care preferă alte fronturi. Turismul electoral, mobilizarea rezerviștilor și dronele misterioase fac parte dintr-un spectacol absurd — dar în spatele cortinei există forțe reale, capabile, care chiar ar putea să descurajeze orice potențial dușman. Satira nu ascunde realitatea: fără o strategie coerentă și capabilități moderne, scenariul „vecin cu rușii fără câinele de pază american” nu mai e atât de ireal.
Comentarii
Trimiteți un comentariu