Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
🇷🇴 Când „frăția românească” devine afacere: despre buletinele moldovenilor reținute la vamă
Sute de moldoveni cu dublă cetățenie româno-moldovenească au rămas fără buletinele românești reținute la frontieră. De ce e o măsură necesară și cum poate opri turismul electoral care afectează România la fiecare scrutin prezidențial.
Sute de cetățeni cu dublă cetățenie româno-moldovenească s-au trezit în ultimele săptămâni fără buletinele românești, oprite la frontieră pe motiv de domiciliu fictiv. Mulți strigă că e abuz, dar adevărul e mai complicat.
Ani la rând, România a fost tratată de unii ca o simplă poartă spre Uniunea Europeană. Pașaportul românesc a devenit o monedă de acces, nu un simbol de apartenență. În unele localități, mii de oameni „locuiau” la aceeași adresă — o garsonieră, o casă abandonată sau un birou al unei firme care „rezolva actele”. E o bătaie de joc nu doar față de lege, ci și față de toți românii care trăiesc cinstit aici.
În Spania, în Italia sau în Germania, dacă declari în spațiu o persoană care nu locuiește efectiv acolo, riști amenzi uriașe și dosar penal. La noi, ani de zile s-a trecut cu vederea. Iar acum, când autoritățile încep verificările, mulți se miră. Dar poate că abia acum lucrurile se așază la locul lor.
Poate că, prin această metodă, o dată la cinci ani — când vine vremea alegerilor prezidențiale — nu se va mai trezi peste noapte spiritul civic al unor cetățeni care nu trăiesc în România, dar vin să voteze pentru un președinte pe care nu îl reprezintă și ale cărui decizii nu îi afectează în niciun fel.
Pentru că, oricât am vrea să îmbrăcăm totul în patriotism, asta nu e implicare civică. Este turism electoral — o formă modernă de manipulare politică, mascată sub steagul tricolor.
România nu e doar o trecere de frontieră. E o țară în care cetățenia ar trebui să însemne responsabilitate, nu doar un bilet gratuit spre Europa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu