Lecția de economie pe care o înveți la pompă Dacă te uiți la prețul carburantului din ultimii ani, observi un fenomen curios: prețurile urcă imediat când apare o criză, dar când criza trece, ele rămân aproape la fel. După începutul Russian invasion of Ukraine, prețurile la carburanți au sărit brusc. Explicația oficială a fost simplă: energie scumpă, piață tensionată, logistică mai dificilă. Problema este că multe dintre aceste costuri au scăzut ulterior. La pompă însă, scăderea este mult mai timidă. Economiștii au chiar un termen pentru fenomenul acesta: „ rocket and feather ” – prețurile urcă ca o rachetă și coboară ca o pană. Companii mari precum Repsol au ajuns să domine piața energetică din S pania, iar într-o piață dominată de câțiva jucători mari, reacțiile de preț sunt deseori sincronizate. Asta creează o situație paradoxală: apare o criză → prețul urcă imediat costurile scad → prețul rămâne ridicat se găsește o nouă justificare: taxe, logistică, tranziție verde, combustib...
În Martorell, lângă Barcelona, primăria a decis să interzică umplerea sticlelor de apă de la fântânile publice. Motivul oficial? Să îngreuneze viața „okupaților”. Da, exact așa: dreptul la apă — un dar al naturii — devine infracțiune și poate fi sancționat cu până la 750 euro. Explicațiile sunt puerile, dar pedeapsa e reală.
Aceeași logică aberantă se extinde la circulația auto. Direcția Generală de Trafic vrea să interzică șoferilor să circule singuri, să limiteze accesul la mașini și să impună baliza V16. Oficial e pentru siguranță, dar prin monitorizare permanentă, statul poate decide când și cine are voie să circule. Drepturile fundamentale devin astfel instrumente de control.
În România, la Lunguletul oamenilor li se cere să plătească pentru apă de irigație. Statul nu face nimic pentru a o livra, dar vrea să încaseze taxe. E simplu: dacă nu construiești infrastructură, nu ai dreptul să iei bani. Apa e un dar al naturii, nu o marfă sau o sursă de venit.
Toate aceste exemple arată același lucru: reguli absurde, justificări puerile și un control ticălos al vieții oamenilor. Fie că e vorba de apa de la fântână, de accesul la mașină sau de taxe pentru resurse neasigurate, realitatea rămâne aceeași: dictatori ticăloși care transformă drepturi fundamentale în instrumente de sancțiune.
Comentarii
Trimiteți un comentariu