Timp de ani de zile, cetățeanului european i s-a servit o imagine simplă și comodă: Rusia este o putere aflată în declin, incapabilă să producă tehnologie modernă, dependentă de componente occidentale și de improvizații demne de un atelier de cartier. Au circulat povești despre cipuri extrase din electrocasnice și despre o industrie militară incapabilă să țină pasul cu lumea modernă. Mesajul era clar: adversarul este slab, înapoiat și depășit. Numai că războiul are prostul obicei de a testa propaganda, indiferent din ce direcție vine ea. După ani de conflict, realitatea s-a dovedit mai complicată. Rusia a demonstrat capacități importante în domeniul războiului electronic, al dronelor, al rachetelor și al apărării antiaeriene. A întâmpinat probleme, a suferit pierderi și a făcut greșeli, dar imaginea unei armate care supraviețuiește doar prin furtul de cipuri din mașini de spălat nu mai pare suficientă pentru a explica ceea ce se vede pe câmpul de luptă. Incidentul dronelor care a...
Davos: forumul unde lumea se întâlnește. România… trimite un mesaj
În fiecare an, la Davos, în Elveția, se adună ceea ce place sau nu place unora să numim „centrul de greutate al lumii”: șefi de stat, prim-miniștri, lideri economici, strategi militari, giganți tehnologici. Aproximativ 3.000 de persoane care, indiferent de opinii, contează în felul în care arată lumea de mâine.
Unii vin cu delegații de zeci de oameni. Alții cu agende clare. Unii vin să vorbească, alții să negocieze. Cei mai inteligenți vin măcar să asculte.
România, în schimb, a ales din nou varianta discretă: absența prezidențială și o reprezentare de avarie, justificată printr-o frază care ar trebui studiată la cursurile de „cum să minimalizezi importanța a ceva ce nu controlezi”:
„Nu s-a găsit esență în acest forum.”
---
De ce Davos contează, chiar și atunci când nu-ți place
Davos nu este un parlament. Nu votează legi. Nu dă ordine.
Dar Davos este locul unde:
se calibrează direcții globale,
se testează alianțe,
se simte pulsul marilor puteri,
se observă cine domină și cine dispare din peisaj.
Într-o lume în care:
ordinea internațională e contestată,
NATO și ONU sunt puse sub presiune,
marile puteri își redesenează influența,
să nu fii prezent nu e neutralitate, e auto-excludere.
---
Trump merge cu 60 de oameni. Alții merg cu statele lor. Noi mergem cu explicații
Indiferent ce părere ai despre Donald Trump, un lucru e clar:
când apare pe scena globală, vine cu echipă, cu mesaj și cu interes național clar.
Majoritatea țărilor trimit:
președinți,
prim-miniștri,
delegații consistente.
România trimite, de regulă:
justificări,
minimalizări,
mesaje pentru consum intern.
Nu pentru că nu ar avea ce spune, ci pentru că liderul său pare absent exact acolo unde prezența contează.
---
Președintele nereprezentativ într-o lume hiper-reprezentată
România are un președinte cu CV academic impresionant.
Olimpic. Studii în afară. Titluri.
Cu atât mai stranie este lipsa totală de apetit pentru marile mese ale lumii.
Nu trebuie să fii un mare orator.
Nu trebuie să strălucești.
Nu trebuie să domini.
Trebuie doar:
să fii acolo,
să reprezinți,
să înțelegi ce se mișcă în jurul tău.
Absența repetată ridică o întrebare legitimă:
reprezintă această funcție țara sau doar ocupă scaunul?
---
Dacă Davos s-ar face la Chișinău…
Poate că soluția e simplă.
Poate anul viitor forumul ar trebui organizat în Republica Moldova.
Sau la un festival al lânii.
Sau la o reuniune discretă, fără mize globale, fără lideri incomozi, fără presiune.
Atunci, poate, am beneficia și noi de prezența prezidențială.
---
Concluzie (ușor satirică, dar trist de realistă)
Poate nu e vorba de strategie.
Poate nu e vorba de priorități.
Poate, cine știe, nu l-a lăsat doamna Mirabela să iasă din casă, era pedepsit.
Cert este un lucru:
în timp ce lumea se adună, România lipsește.
În timp ce alții se poziționează, noi explicăm de ce nu era important.
Iar într-o lume în care istoria nu așteaptă pe nimeni,
cea mai slabă reprezentare devine, în timp, o politică de stat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu