Cu turnătorii cum stăm?
Cu turnătorii cum stăm? Dar cu securiștii?
O întrebare pe care ar fi trebuit să ne-o punem cu mult timp în urmă.
Ungaria a făcut un lucru pe care multe dintre fostele state comuniste l-au amânat timp de peste trei decenii: a deschis publicului accesul la o parte importantă a arhivelor fostei poliții politice. Aproximativ 60.000 de nume apar în bazele de date făcute publice de guvernul condus de Péter Magyar.
După 36 de ani de la căderea comunismului, ungurii au posibilitatea să caute în arhive și să afle cine a făcut parte din rețeaua fostelor servicii de securitate, cine a fost înregistrat, în ce împrejurări și ce documente există despre activitatea respectivă.
Atenție, simpla apariție a unui nume într-un registru nu înseamnă automat că persoana respectivă a fost turnător activ. Unele persoane au fost doar înregistrate, altele au fost recrutate sub presiune, iar în anumite cazuri există dovezi ale colaborării efective. Tocmai de aceea documentele trebuie cercetate și interpretate cu responsabilitate.
Dar să revenim la întrebarea noastră: noi, în România, cu turnătorii cum stăm? Dar cu securiștii?
Pentru că, dacă privim retrospectiv, am putea avea impresia că în 1989 comunismul a fost învins, dar o bună parte din oamenii și mecanismele care l-au susținut au găsit o modalitate elegantă de a supraviețui.
S-au schimbat denumirile instituțiilor, s-au schimbat discursurile, s-au schimbat partidele și costumele politicienilor. Dar cât de mult s-au schimbat structurile de influență? Cât de mult s-au schimbat relațiile construite în decenii de comunism? Și câți dintre cei care aveau acces la informație, putere și resurse au reușit să transforme avantajele vechiului sistem în privilegii ale noii democrații?
Nu spunem că fiecare persoană care a făcut parte din vechile structuri a rămas activă în politică sau în instituțiile statului. Dar nici nu putem pretinde că o schimbare de regim șterge automat rețelele de influență și trecutul celor care au făcut parte din ele.
Democrație nouă, reflexe vechi?
România are propriile exemple care ar trebui să ne dea de gândit.
În 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit definitiv că Traian Băsescu a colaborat cu Securitatea ca poliție politică. Nu este o speculație, nu este o acuzație electorală și nici o interpretare a unui adversar politic. Este o hotărâre judecătorească definitivă.
Și totuși, povestea nu s-a încheiat aici.
Fostul președinte a pierdut o serie de privilegii acordate foștilor șefi de stat, inclusiv indemnizația și locuința de protocol. Ulterior, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile legislative care permiteau retragerea acestor drepturi, iar Băsescu a ajuns din nou în instanță pentru recuperarea indemnizației.
În ianuarie 2026, Curtea de Apel București a admis cererea sa de recuperare a aproximativ 754.000 de lei pentru perioada în care indemnizația fusese sistată. Decizia nu era definitivă la momentul pronunțării.
Nu este nevoie să inventăm conspirații și nici să atribuim motive pe care nu le putem demonstra. Dar avem dreptul să întrebăm dacă este firesc ca un fost șef de stat, declarat definitiv colaborator al Securității, să ajungă din nou în situația de a recupera beneficii publice.
Și mai avem dreptul să întrebăm ce fel de exemplu transmite un asemenea parcurs societății.
O ruptură care poate nu s-a produs niciodată pe deplin
Poate că aici se află una dintre cele mai mari probleme ale tranziției postcomuniste.
Nu am avut întotdeauna o ruptură reală cu vechiul sistem, ci mai degrabă o adaptare a lui la noile condiții.
O parte dintre oamenii vechiului regim au dispărut din prim-plan, alții s-au retras, iar alții au găsit loc în noile structuri politice, economice sau administrative. În unele cazuri, vechile relații au devenit capital politic și economic.
Iar când adevărul despre trecut este ținut sub cheie, când arhivele sunt deschise cu jumătate de măsură și când responsabilitatea este negociată în funcție de interesul momentului, ce fel de lecție învață generațiile următoare?
Ungaria ne arată că accesul la arhive poate deveni realitate și după 36 de ani. Dar ne arată și cât de mult poate întârzia un asemenea proces atunci când voința politică lipsește.
În România avem CNSAS, avem arhive, avem cercetători și avem hotărâri judecătorești. Dar oare am făcut tot ce era posibil pentru ca societatea să cunoască adevărul despre cei care au colaborat cu aparatul represiv?
Sau ne-am mulțumit să descoperim câte un nume atunci când devenea util într-o luptă politică?
Cine a câștigat, de fapt, după 1989?
Poate că întrebarea cea mai incomodă nu este câți turnători au existat, ci câți dintre cei care au beneficiat de vechiul sistem au reușit să beneficieze și de cel nou.
Câți oameni au plătit pentru ceea ce au făcut? Câți au fost protejați de funcții, relații și influență? Câți au ajuns să vorbească despre democrație fără să fi explicat vreodată ce au făcut în timpul dictaturii?
Și, mai ales, de ce adevărul despre trecut trebuie să aștepte atât de mult?
Nu putem construi o societate cu adevărat democratică dacă ne este teamă să ne privim trecutul în față.
În 1989 ni s-a spus că am scăpat de comunism. Dar oare am scăpat și de oamenii, rețelele și reflexele care l-au ținut în viață?
Cu turnătorii cum stăm? Dar cu securiștii?
Sau, mai simplu spus: s-a schimbat sistemul ori doar și-a schimbat hainele?
Opinie personală.
---
Surse și documentare:
- Ungaria deschide arhivele fostei securități: https://www.euronews.com/2026/11/04/hungary-communist-era-files-opened-up-to-60000-former-agents-revealed
- Reuters – deschiderea arhivelor maghiare: https://www.reuters.com/world/hungary-opens-communist-era-informer-files-belated-reckoning-with-cold-war-past-2026-11-04/
- ÎCCJ – decizia definitivă în cazul Traian Băsescu: https://agerpres.ro/justitie/2022/03/23/iccj-traian-basescu-a-colaborat-cu-securitatea-comunista-decizia-este-definitiva--889667
- AGERPRES – recuperarea indemnizației de către Traian Băsescu: https://agerpres.ro/justitie/2026/01/28/traian-basescu-recupereaza-in-instanta-indemnizatia-pe-trei-ani---754-000-lei--1522924
Comentarii
Trimiteți un comentariu