Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
În Martorell , lângă Barcelona , primăria a decis să interzică umplerea sticlelor de apă de la fântânile publice. Motivul oficial? Să îngreuneze viața „okupaților”. Da, exact așa: dreptul la apă — un dar al naturii — devine infracțiune și poate fi sancționat cu până la 750 euro. Explicațiile sunt puerile, dar pedeapsa e reală. Aceeași logică aberantă se extinde la circulația auto. Direcția Generală de Trafic vrea să interzică șoferilor să circule singuri, să limiteze accesul la mașini și să impună baliza V16 . Oficial e pentru siguranță, dar prin monitorizare permanentă, statul poate decide când și cine are voie să circule. Drepturile fundamentale devin astfel instrumente de control. În România , la Lunguletul oamenilor li se cere să plătească pentru apă de irigație. Statul nu face nimic pentru a o livra, dar vrea să încaseze taxe. E simplu: dacă nu construiești infrastructură, nu ai dreptul să iei bani. Apa e un dar al naturii, nu o marfă sau o sursă de venit. Toate aces...