Treceți la conținutul principal

Postări

Statul ca proprietar final

  Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...

Dictatori ticăloși și reguli absurde: apă, mașini și taxe inventate

  În Martorell , lângă Barcelona , primăria a decis să interzică umplerea sticlelor de apă de la fântânile publice. Motivul oficial? Să îngreuneze viața „okupaților”. Da, exact așa: dreptul la apă — un dar al naturii — devine infracțiune și poate fi sancționat cu până la 750 euro. Explicațiile sunt puerile, dar pedeapsa e reală. Aceeași logică aberantă se extinde la circulația auto. Direcția Generală de Trafic vrea să interzică șoferilor să circule singuri, să limiteze accesul la mașini și să impună baliza V16 . Oficial e pentru siguranță, dar prin monitorizare permanentă, statul poate decide când și cine are voie să circule. Drepturile fundamentale devin astfel instrumente de control. În România , la Lunguletul   oamenilor li se cere să plătească pentru apă de irigație. Statul nu face nimic pentru a o livra, dar vrea să încaseze taxe. E simplu: dacă nu construiești infrastructură, nu ai dreptul să iei bani. Apa e un dar al naturii, nu o marfă sau o sursă de venit. Toate aces...

Două lumi, aceeași suferință

Există două țări, două mentalități și două extreme care nu par să aibă nimic în comun. Dar între ele se întinde aceeași durere, aceeași nedreptate, același gol pe care autoritățile nu vor să-l vadă. 🇷🇴 România — tăcerea care ucide În România, femeile duc pe umeri o frică pe care niciun stat modern n-ar trebui s-o lase să existe. Acolo, violența nu e doar statistică, nu e termen politic, nu e afiș pe pereții ministerelor. E sânge, e strigăt, e disperare. Femei care sună la 112 și li se spune „noi nu ne băgăm în probleme de familie ”. Femei care se întorc acasă doar pentru că nu au unde să meargă. Femei care sunt lovite, amenințate, urmărite… până într-o zi când nimeni nu mai are pe cine salva. Acolo, statul lipsește. Intervine târziu. Judecă superficial. Se ascunde în spatele birourilor și al dosarelor prăfuite. Și într-o țară unde autoritatea nu protejează femeile, moartea devine parte din decor. 🇪🇸 Spania — protecția care distruge În Spania, povestea e alta. Aici statul e preze...

🥒 Guvernul Bolojan și impozitul pe solarii

  🥒 Guvernul Bolojan și impozitul pe solarii: Matematicienii și Ilie Săracie dau lovitura finală agricultorilor În România lucrului bine făcut… dar prost gândit, matematicienii Guvernului Bolojan și celebrul lor coleg de Excel, Ilie Săracie, au mai descoperit o mină de aur: solariile fermierilor . Nu contează că oamenii ăia se trezesc la 5 dimineața, că-și cară spinarea prin noroi, că-și udă răsadurile cu lacrimi și speranțe — important e că undeva în tab-ul 11 din fișierul „ Taxe_ușoare_dar_dure.xlsx ”, cineva a văzut o suprafață acoperită. Și dacă e acoperită, în România înseamnă două lucruri: 1. e o construcție, 2. și dacă e construcție, trebuie impozitată, mon cher! 🌱 Matematicienii Guvernului Bolojan: „Dacă are folie, e clădire! Dacă are arce metalice, e vilă!” Logica lor e irefutabilă. Dacă pui trei bețe, tragi o folie peste ele și bagi roșii înăuntru, ceea ce ai construit nu este un solar. Nu, nu, nu. Este o „unitate de producție cu scop economic, supusă evaluării fisc...

Cât de moral este impozitul pe proprietate?

  📍 Cât de moral este impozitul pe proprietate? O analiză pe care statul evită să o facă Puține taxe reușesc să aprindă discuții aprinse ca impozitul pe proprietate . Pentru mulți, este o realitate inevitabilă, „plătești și mergi mai departe”. Pentru alții, este o nedreptate profundă – o chirie plătită statului, chiar dacă ai cumpărat totul cu sudoarea ta. Dincolo de emoții, întrebarea rămâne: cât de moral este acest impozit? ✔️ Argumentele care îl fac să pară moral 1. Fără infrastructură publică, proprietatea ta nu valorează nimic O casă nu se înalță în vid. Ai nevoie de drum, apă, canalizare, iluminat, poliție, pompieri. Toate acestea sunt servicii publice care cresc valoarea proprietății tale. Așa justifică statul: „beneficiezi, contribui și tu” . În teorie, logic. 2. Proprietățile mari, costuri mai mari Un teren mai mare înseamnă drumuri mai lungi, rețele mai întinse, servicii administrative mai costisitoare. Deci, un impozit proporțional cu mărimea pare un compro...

Două tratate

  Două tratate, o țară epuizată și un ceas care bate în al 99-lea minut De ce Ucraina ar putea fi obligată să accepte pacea, chiar cu pierderi, dacă vrea să evite un război și mai mare --- Războaiele nu sunt doar despre teritorii și armate. Sunt despre momente ratate, ferești de oportunitate, și despre acel „al 99-lea ceas” în care o națiune trebuie să aleagă între onoare și supraviețuire. Ucraina se află exact acolo acum. Au existat două ocazii majore pentru un acord de pace: negocierile de la Istanbul (Turcia) și planul actual în 28 de puncte (SUA–Rusia). Primul a fost o șansă ratată; al doilea este un ultim avertisment. Acest articol explică diferențele, costurile și de ce, oricât de dureros ar suna, Ucraina ar trebui să accepte în cele din urmă un acord — pentru a preveni nu pacea „proastă”, ci dezastrul absolut. --- 1. Tratatul din Turcia – șansa ratată care putea salva zeci de mii de vieți În Turcia, la Istanbul, a existat un moment unic: – Ucraina încă avea inițiativă pe f...

Ce transmite cu adevărat șeful Statului Major francez

  Europa la limita unei rupturi: Ce transmite cu adevărat șeful Statului Major francez Declarațiile recente ale șefului Forțelor Armate ale Franței au produs mai multă neliniște decât înțelegere. Nu pentru că ar fi exagerate, ci pentru că militarilor nu le stă în obicei să vorbească prea des cu populația — iar când o fac, înseamnă că un prag de avertizare a fost depășit. În ultimele zile, generalul francez a transmis patru mesaje mari, fiecare cu implicații uriașe pentru Europa. --- 1. „Situația crapă peste tot.” – Criza de securitate nu mai este o teorie Generalul a descris continentul ca pe un sistem sub presiune, unde fisurile se acumulează în același timp: Rusia devine tot mai agresivă, Statele Unite par tot mai puțin dispuse să susțină militar Europa, NATO nu mai are ritmul industrial pe care l-a avut în Războiul Rece , iar conflictele regionale se amplifică în lanț. Atunci când un militar de rang înalt spune că situația „crapă”, mesajul real este: Europa a intrat oficial în ...

Coincidență sau test strategic?

 Coincidență sau test strategic? Yantar, laserele asupra RAF și prăbușirea Cloudflare – scenariul pe care nimeni nu-l întreabă În ultimele 48 de ore, trei incidente aparent separate au trecut prin știrile internaționale ca și cum ar fi banale. Dar puse cap la cap, ele ridică întrebări mult mai profunde decât cele pe care presa îndrăznește să le pună. o navă rusească specializată a orbit piloți RAF cu lasere Cloudflare – una dintre coloanele vertebrale ale internetului global – s-a prăbușit Rusia opera exact în zona cablurilor submarine transatlantice Dacă aceste evenimente sunt doar coincidențe sau parte dintr-un test de rezistență tehnologică, rămâne întrebarea cheie. Dar întrebările trebuie puse, chiar dacă răspunsurile nu vor veni oficial niciodată. --- 1. Yantar – nava care NU e „o navă obișnuită” Yantar este operată de GUGI , structura militară rusă dedicată operațiunilor subacvatice sensibile. Nu este un simplu vas de cercetare. Este o platformă capabilă să: cartografieze...

Ucrainieni În Misiune Specială

  Bravii Ucrainieni În Misiune Specială: Cum Se Joacă „De-a Atentatul” Prin Țările Vecine Zici că istoria se repetă, dar acum are umor negru: prin Polonia, România și Ungaria s-a instalat noul sport extrem al regiunii — „Cine reușește să-l enerveze mai tare pe NATO ?”. Desigur, în fruntea competiției nu puteau fi decât doi eroi de poveste: „ucrainienii patrioți”, oameni care aparent trag mai repede cu ochiul spre Moscova decât spre Kiev. Misiunea lor? Simplă ca un manual rusesc de diversie: Plantezi ceva explozibil pe o cale ferată. Arunci un clește pe șine, ca să își dea trenul cu opinia. Înregistrezi totul cu telefonul, că altfel cum dovedești că ai muncit? Apoi fugi în Belarus, ca un turist care și-a uitat portofelul în duty-free. Polonia, evident, a rămas mască. Nu că n-ar fi văzut multe, dar totuși, e prima dată când descoperă că „prietenul prietenului tău” îți sabotează infrastructura. Ungaria stă calmă, că ea nu se supără decât când îi atingi gazul ieftin. România, în schimb...

România – San Marino 7-1: În sfârșit, suntem giganți!

România – San Marino 7-1: În sfârșit, suntem giganți! Dar doar între amatori… E oficial: România strălucește din nou pe scena mondialului! Șapte goluri date unui adversar redutabil, format, după toate indiciile, dintr-o combinație de ospătari , contabili de district și doi băieți care au venit direct de la schimbul trei. San Marino, eternul sparring-partner al Europei, a fost din nou folositor ca sac de box… și recunoscător că a prins stadionul plin, ca la marile echipe. Dar să nu fim răi. E greu să excelezi în fotbalul mare, unde trebuie să te bați cu profesioniști, strategii, sisteme, tactici, psihologi sportivi și alți indivizi dubioși care chiar știu ce fac. Tocmai de aceea, victoria cu San Marino trebuie celebrată cu toată grandoarea! Ce dacă sunt amatori? Ce dacă jumătate dintre ei au venit cu liber de la muncă? E victorie, domnule! România – campioană mondială la moral Cu astfel de scoruri, am putea crea o nouă disciplină olimpică: “Bătut echipe mici cu scoruri mari pentru re...

România salvează lumea

  „ Operațiunea Evacuarea : România salvează lumea … când nu arde nimic” Articol satiric despre eroismul selectiv al autorităților România are două viteze oficiale: 1. Viteza luminii – când pericolul e ipotetic. 2. Viteza melcului obosit – când arde ceva cu adevărat. Așa se face că, într-o țară unde spitalele iau foc în serie ca artificiile de Revelion, brusc am activat super-reflexele naționale pentru o… navă cu GPL aflată pe malul ucrainean al Dunării. --- Evacuare în stil românesc: aproape 300 de oameni ridicați ca la simulare de cutremur În Plauru și Ceatalchioi , autoritățile au trecut la treabă: Mesaj RO-ALERT , Jandarmi , ISU , bărci, plus câteva camere de televiziune că altfel nu se pune. Rezultatul? 👉 Circa 246 de persoane au plecat din zonă. Dintre ele: 180 au plecat singure, că „mai bine nu riscăm”, 66 au fost evacuate de autorități, cu barca, frumos, ordonat, de parcă salva țara de un meteorit care cădea pe Delta Dunării . Totalul comunicat în presă urcă spre 300 de ...

Alegeri cu orgoliu

  București 2025 – Alegeri cu orgoliu, popcorn și Constituția la buton roșu Articol satiric, pentru uzul cetățenilor cu nervii tari --- E din nou spectacol la Primăria Capitalei , locul în care democrația se joacă pe genunchi, iar orgoliile partidelor sunt mai mari decât bugetul de investiții pe trei ani. Alegerile de anul acesta nu sunt despre cine-i competent, cine are proiecte sau cine știe să citească un buget fără să-și dea refresh la calculator. Nuuu. Alegerile astea sunt despre revanșă, despre „să le arătăm noi lor”, despre „oricine, numai ăla nu”, adică exact ce le place politicienilor: să nu vorbească despre oraș. Și ca să fie magia completă, data alegerilor e pusă exact la fix un an după alegerile anulate , ca să simți cum se aliniază planetele, influențele astrale și karma urbană. Practic, Bucureștiul nu va vota un primar, ci își va rezolva trauma colectivă cu terapie electorală. --- 🎭 Candidații – o distribuție demnă de un serial prost produs, dar cu buget mare Toată...

România – Bosnia 1-3

 „ România – Bosnia 1-3 . Meciul care a arătat tot ce nu funcționează.” S-a încheiat meciul cu Bosnia, iar ceea ce trebuia să fie un test al caracterului a devenit încă o demonstrație a haosului din fotbalul românesc. Arbitrul a avut partea lui de „spectacol”: intrări urâte nepenalizate, toleranță suspectă la faulturile bosniacilor și o dublă măsură care a frustrat pe toată lumea. Peste toate, galeria lor a ținut-o într-un singur refren jenant, cu scandări rasiste pe care UEFA le-ar sancționa fără să clipească. Dar chiar și în acest climat ostil, scorul final – 1 la 3 – este greu de digerat și arată limpede că problema nu este doar arbitrajul sau atmosfera. Problema e în propria noastră casă. Naționala României suferă pentru că federația e organizată prost, pentru că selecția e făcută după criterii care n-au legătură cu performanța, pentru că avem o conducere care se ascunde mereu în spatele unui „merge și așa”. Atât timp cât lipsa de viziune și amatorismul rămân la conducerea f...

Ana are OnlyFans

  Ana are OnlyFans… și, serios, e un business În secolul ăsta digital, „Ana are mere” se transformă rapid în „Ana are OnlyFans”. Iar când zic „Ana”, nu mă refer la cineva ficțională — e metafora pentru mii de creatoare (și creatori) care au descoperit că pot monetiza mult mai bine viața lor online decât printr-un job clasic. Cât de mare e OnlyFans acum În 2024, utilizatorii au cheltuit 7,2 miliarde de dolari pe OnlyFans. Numărul conturilor-fan a sărit la 377,5 milioane până la finalul anului 2024 (+24% de la anul anterior). Creatorii (adică oamenii care postează – cum ar fi Ana) au crescut la 4,63 milioane de conturi . OnlyFans ia 20% din totalul plăților, iar creatorii păstrează 80%. În 2024, OnlyFans a plătit creatorilor în jur de 5,8 miliarde de dolari . Profit net pre‑impozitare al companiei a fost de 684 milioane USD . Deci nu e vorba de un moft sau un job „de noapte”, ci de o veritabilă economie creativă, cu cifre la scară corporativă. Și la noi, în România, ...

Scandalul uriaș din fotbalul Turc

  Când Turcia declanșează o anchetă extrem de dură în fotbal — suspendând peste 1.000 de jucători, anchetând sute de arbitri și arestând oficiali — nu vorbim doar despre un simplu scandal de pariuri. Este, de fapt, o demonstrație a capacității instituțiilor de a lovi puternic acolo unde cred că sistemul este corupt. În România, contrastul pare dureros de clar: într-un mediu democratic formal, instituțiile par mult mai lente, mult mai blânde și mult mai dispuse să schimbe regulile decât să pedepsească. Iar asta ridică o întrebare esențială: ce contează mai mult pentru un cetățean — libertatea formală de a alege sau capacitatea statului de a livra bunăstare, ordine și consecințe reale pentru corupție? Acest text analizează scandalul turcesc din fotbal și îl compară cu realitățile din LPF (Liga Profesionistă de Fotbal) din România, pentru a scoate la lumină adevăratele limite ale democrației pe hârtie. --- 1. Scandalul uriaș din fotbalul turc: ce s-a întâmplat și de ce contează 1.1 Su...

Safariul morții

  „Safariul morții”: Italia investighează acuzații cutremurătoare din războiul Bosniei O anchetă tulburătoare la Milano : ar fi existat italieni care au plătit pentru a trage în civili la Sarajevo Procuratura din Milano a deschis recent o anchetă inedită și greu de imaginat, legată de evenimentele tragice din timpul războiului din Bosnia și Herțegovina (1992–1995). Potrivit mai multor publicații italiene — ANSA , Corriere Nazionale și La Repubblica Milano — ancheta vizează presupuse cazuri în care cetățeni italieni ar fi plătit pentru a participa la așa-numite „safariuri ale morții” în timpul asediului de la Sarajevo. Anchetatorii italieni verifică acum declarațiile scriitorului și jurnalistului Ezio Gavazzeni , care susține că a intrat în posesia unor dovezi și mărturii potrivit cărora „grupuri de italieni ar fi plătit pentru a merge să tragă asupra civililor, în schimbul unei sume de bani”. Potrivit denunțului, aceste fapte s-ar fi petrecut sub protecția unor miliții sârbe în ...

Captarea CO₂ din oceane și ipocrizia tehnologică

            O echipă de cercetători din China ( Shenzhen Institutes of Advanced Technology și University of Electronic Science and Technology of China ) a dezvoltat un sistem care preia CO₂-ul dizolvat în apă de mare și îl transformă în plastic biodegradabil . Cum funcționează: Apa de mare trece printr-un reactor electrochimic cu cinci camere , unde carbonatul și bicarbonatul dizolvați se transformă în gaz CO₂. Gazul CO₂ este separat printr-o membrană și redus la acid formic cu un catalizator pe bază de bismut. Acidul formic este folosit de bacterii modificate ( Vibrio natriegens ) pentru a produce acid succinic, precursor al plasticului biodegradabil polybutylene succinate (PBS). Rezultate: Captare de ~70% din CO₂-ul dizolvat. Funcționare continuă peste 530 de ore cu apă de mare reală. Cost estimat: aproximativ 230 USD per tonă de CO₂ captată. Avantaje Oceanul absoarbe deja CO₂ în exces, iar sistemul transformă carbonul într-un material ...

Vânzarea TikTok – o afacere tumultoasă

  Vânzarea TikTok – o afacere tumultoasă, cu algoritmi , geopolitică și… 30.000 de conturi din viitor Când vine vorba de vânzarea TikTok, nu mai vorbim despre o simplă tranzacție comercială. Nu e ca și cum ai cumpăra o bucată de metal: „ăsta e metalul, cântărește atâta, dă-mi banii și pleacă”. Nu. Aici e cu cântec. Cu algoritmi, cu reglementări, cu suspiciuni de spionaj , cu presiuni politice și, mai nou, cu personaje românești gata să revendice o felie din „masa succesorală digitală”. De la Beijing la Washington , toată lumea negociază ceva: unii cumpără un produs, alții cumpără acces, iar restul speră că, măcar, mai pot prinde un like înainte să se închidă aplicația. Dar, potrivit unor revelații made in România, totul ar putea căpăta o întorsătură neașteptată: dacă autoritățile noastre reușesc să demonstreze că fostul candidat la președinție Călin Georgescu avea aproximativ 30.000 de conturi — da, treizeci de mii! — create înainte ca TikTok să existe oficial, atunci omul ar put...

21 noiembrie: ziua briciului lui Bolojan

  21 noiembrie: ziua briciului lui Bolojan și a sancțiunilor internaționale Se apropie 21 noiembrie 2025 , ziua fatidică în care rafinăriile Lukoil din România și Bulgaria ar putea intra în „modul sancțiuni”. Și, cum știm cu toții, în România asta înseamnă că briciul lui Bolojan s-ar putea pune iar la treabă — sau poate pixul, combinele, unelte de mare precizie administrativă… depinde de zi. Pe de o parte, sancțiunile americane și britanice fac ravagii în birourile Lukoil. Pe de altă parte, vecinii bulgari par că se descurcă mai bine — poate pentru că au învățat că atunci când vine vorba de petrol rusesc, cel mai bun plan e să zâmbești, să aperi stocurile și să nu te bagi prea mult în jocuri politice complicate. În România, însă, situația e… clasic românească: autoritățile știu ce trebuie făcut, planuri există pe hârtie, dar în viața reală toți așteaptă briciul lui Bolojan. Soluția? Creștem prețul la combustibil și tăiem consumul — o combinație simplă și eficientă, dar cu efecte...

Când binele devine o meserie de lux

           De ani buni, ONG-urile au fost prezentate ca sufletul societății civile – acea voce care vine din afara politicului și care luptă pentru oameni, transparență și dreptate. Dar ce se întâmplă când acea voce ajunge la putere? Când „salvatorii” se transformă în decidenți, iar moralitatea lor intră în același joc al privilegiilor și salariilor grase? Recent, cazul vicepremierului României, Oana Gheorghiu , fostă figură centrală într-un ONG cunoscut pentru campaniile de construcție de spitale, a ridicat multe semne de întrebare. Potrivit mai multor surse, salariul pe care și-l acorda în cadrul organizației era între 4.000 și 5.000 de euro lunar. Un venit comparabil cu cel al unui ministru, dar provenit din donațiile oamenilor obișnuiți — aceia care puneau câte 10 sau 20 de lei „pentru binele comun”. Și aici apare întrebarea morală, nu doar financiară: Poți trăi ca un CEO din banii celor care cred că donează pentru bolnavi, copii și spitale? Sau, altf...