Când știința explică mecanismul, dar omul continuă să simtă misterul De zeci de ani ni se repetă aceeași idee simplificată: inima este o pompă. Un mușchi care împinge sângele prin corp, asemenea unei instalații hidraulice bine proiectate. Explicația este corectă… dar este suficientă? Poate că aici începe una dintre cele mai interesante întrebări ale omenirii: cât de mult înțelegem cu adevărat despre propriul corp? Pentru că, atunci când privești mai atent, inima nu seamănă deloc cu o simplă pompă mecanică. Organul care generează ritm, electricitate și emoție Inima produce cel mai puternic câmp electromagnetic din corpul uman. Activitatea ei electrică poate fi măsurată prin electrocardiograme, iar ritmul ei influențează direct starea psihică, stresul, anxietatea și chiar claritatea mentală. Mai mult decât atât, există un domeniu numit neurocardiologie care studiază relația dintre inimă și creier. Cercetările moderne au descoperit că inima are propriul sistem nervos intern, alcătui...
România nu mai are nevoie de victorii. La noi, un egal cu Cipru e deja „rezultat istoric”. De ce să câștigi, când poți să fii „neînvins”? Până la urmă, victoria e trecătoare, dar egalul rămâne în suflet.
Frații noștri din Moldova nu s-au lăsat mai prejos. Au jucat cu Norvegia și au pierdut doar cu 11 la 1. Un scor cinstit, dar nedrept. Pentru că, să fim realiști: dacă mai puneau un „1” în coada lui 1, ar fi fost 11-11. Și gata, aveau și ei egalul istoric, la fel ca România. A lipsit doar o cifră.
Nu e vina picăturii, e vina fundației
Unii spun că un asemenea rezultat e doar un accident, o picătură care a căzut prost pe acoperiș. Dar o casă nu se prăbușește de la o picătură. Se prăbușește când fundația e slabă.
Așa și la fotbalul nostru: fundația e pepiniera de copii și juniori. Iar aici avem problema reală. Cei care ajung acum la națională n-au rădăcina care trebuie. Crescuți într-un sistem unde impresarul contează mai mult decât antrenorul și unde e mai important să apari la televizor decât să faci pregătire serioasă, jucătorii noștri intră pe teren cu handicap.
Biciul care nu mai pocnește
Și totuși, soluția miraculoasă a fost găsită: dacă nu avem jucători mari, aducem un antrenor mare. Cel mai titrat, ca să ne facă să credem că se poate face bici din nimic. Dar știm cu toții: e greu să faci din căcat bici și, mai ales, să și pocnească.
Concluzie amar-ironică
România și Moldova nu se bat pentru supremația fotbalului european, ci pentru titlul de „specialiste la rezultate morale”. Una excelează la egaluri, cealaltă la scoruri astronomice. Împreună, sunt dovada vie că fotbalul din regiune are rădăcini putrede și fundații șubrede.
Și poate că tocmai de aceea ne entuziasmăm la un 2-2cu Cipru sau visăm la un 11-11 imaginar cu Norvegia: pentru că victoria adevărată a rămas un mit, iar miturile
prind bine la popor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu