--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
În ultimii ani, în Franța, România și în multe alte state europene, am asistat la o tendință periculoasă: orice partid care îndrăznește să propună o altă direcție decât cea „progresistă” sau „centristă” este imediat etichetat drept extremist, populist, putinist sau chiar „o amenințare pentru democrație”.
Dar de ce se întâmplă asta?
1. Frica de pierderea controlului
Cei care sunt la putere vor să păstreze puterea. Eticheta de „extremist” e o armă retorică: simplă, eficientă și greu de combătut. Odată ce un partid e pus la colț cu această etichetă, nu mai contează ce spune – deja e discreditat.
2. „Centrul” devine noul monopol
Paradoxul e că democrația ar trebui să ofere mai multe opțiuni. În schimb, ni se spune că doar „centriștii progresiști” sunt responsabili, iar restul sunt pericole. Practic, se creează o dictatură a centrului, unde alternativele sunt tolerate doar cât timp nu pun în pericol status quo-ul.
3. Confuzia intenționată între critică și radicalism
Dacă un partid critică imigrația necontrolată, este automat catalogat ca xenofob. Dacă cere suveranitate economică, e numit putinist. Dacă se opune austerității, e acuzat de populism. În realitate, aceste poziții pot fi perfect legitime și susținute de milioane de cetățeni.
4. Voința oamenilor trebuie respectată
Democrația nu înseamnă doar dreptul celor aflați la putere de a conduce după propriul plan. Înseamnă și dreptul poporului de a-și exprima voința și de a schimba direcția țării atunci când simte că e nevoie.
A ignora aceste voci sub pretextul că sunt „extreme” echivalează cu o formă de cenzură politică.
---
🔑 Concluzie:
Etichetele de „extremist” sau „putinist” nu sunt altceva decât scuturi în spatele cărora se ascund cei care nu mai au argumente reale. Nu doar cei aflați la putere au dreptul legitim de a guverna. Dacă oamenii vor altceva, democrația obligă să fie ascultată și respectată această alegere.
Altfel, nu mai vorbim de democrație, ci de un sistem controlat, unde votul contează doar dacă validează „varianta corectă”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu