--- Lepre de București Cum un caz medical izolat a devenit încă o perdea de fum într-o țară obosită de propriile crize --- 1. Lead — Cazul de la Cluj și isteria importată în București În ultimele zile, România a fost lovită de o „știre-bombă”: lepra la Cluj. Un caz izolat, tratabil, confirmat la o femeie care lucra într-un salon SPA. Medical vorbind, nimic spectaculos. Dar politic și mediatic, parcă a pornit Apocalipsa: declarații peste declarații, comunicate urgente, miniștri și purtători de cuvânt ieșind la rampă ca și cum ar fi izbucnit o epidemie în centrul orașului. Și nu doar atât — cazul a fost folosit drept muniție într-un climat deja încărcat: proteste, tensiuni pe justiție, scandaluri nerezolvate, demisii fără efect și, în curând, creșteri masive de taxe. În tot acest zgomot, lepra devine doar un titlu util. Restul se joacă în culise. --- 2. Ce este lepra — și ce NU este Lepra, sau boala Hansen , este o infecție bacteriană rară și lentă, care se transmite greu. Nu sare...
Trăim într-o lume în care guvernele par să fie mereu în criză financiară, iar cetățenii tot mai îndatorați. La prima vedere, datoria publică și deficitul bugetar par a fi simple probleme administrative. Dar, dacă privim mai atent, descoperim că îndatorarea populației nu este doar un accident: este un instrument strategic folosit de marile centre financiare și corporative pentru a controla statele și resursele lor.
1. Iluzia „datoriilor necesare”
Guvernele prezintă împrumuturile ca pe o soluție inevitabilă: pentru salarii, pensii sau investiții. În realitate, datoria publică nu este gândită să fie rambursată integral, ci rostogolită perpetuu, astfel încât dobânzile să fie plătite constant. Populația plătește taxe tot mai mari, dar beneficiul real rămâne în mâinile actorilor financiari globali.
2. Cine câștigă cu adevărat?
Băncile comerciale și fondurile de investiții cumpără titluri de stat și încasează dobânzi sigure, indiferent de starea economiei reale.
Băncile centrale mențin artificial dependența de credit și contribuie la controlul fluxului financiar.
Alte state și fonduri suverane, precum China, utilizează datoria ca pârghie geopolitică, câștigând influență și profit.
3. Cum se menține sistemul?
Statele care încearcă să-și folosească resursele pentru binele populației sau să reducă dependența de împrumuturi sunt rapid blocate:
dobânzi mai mari și ratinguri financiare reduse de către piețele internaționale;
presiuni politice și financiare din partea UE, FMI sau BCE;
marginalizarea liderilor incomozi prin campanii mediatice sau discreditare politică.
4. Lobby-ul corporatist și controlul european
Uniunea Europeană acționează ca un filtru al marilor interese economice. Directivele privind energie, fiscalitate sau agricultură sunt adesea scrise nu pentru cetățean, ci pentru corporațiile care fac lobby și profită de accesul liber la resurse și piață. Țările care se abat de la „linia corectă” sunt sancționate economic și politic.
5. Exemple concrete
Grecia – obligată să vândă porturi și resurse pentru a plăti dobânzi externe.
Italia – guverne schimbate peste noapte după presiuni financiare.
România – resurse naturale concesionate străinilor, iar lideri suveraniști precum Călin Georgescu, care propun folosirea resurselor în beneficiul populației, sunt marginalizați și împiedicați să ajungă la putere.
6. Noua colonizare: prin datorie
Dacă în trecut imperiile cucereau teritorii cu armatele, astăzi marii actori globali cuceresc state prin dependență financiară:
țările devin consumatoare, nu producătoare;
populația plătește taxe mari fără să vadă creșteri reale ale nivelului de trai;
actorii globali încasează constant, fără să creeze bunăstare reală.
7. Îndatorarea programată
Nu este un accident că multe țări merg pe deficit perpetuu. Este o strategie bine calculată: guvernele obediente servesc intereselor corporative și financiare, iar liderii cu viziuni suveraniste sunt blocați înainte de a ajunge la putere. În această schemă, cetățeanul devine sursă de profit, iar statele sunt instrumente de control geopolitic.
---
Concluzie:
Îndatorarea populației nu este doar un efect colateral al crizei financiare. Este un mecanism global, orchestrat de marii actori economici, care controlează fluxurile financiare, resursele naturale și chiar deciziile politice ale statelor. Singura cale de a rupe cercul este conștientizarea fenomenului și implicarea activă a cetățenilor pentru a cere suveranitate reală și politici economic
e care să deservească populația, nu marile interese globale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu