Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
🇩🇪 Operațiunea „Confuzia Totală” – Războiul de la Erding
Când spui „nemț”, te gândești la disciplină, ordine și sincronizare perfectă. Ei bine… până ieri.
În orașul Erding, din Bavaria, armata germană a zis să facă un exercițiu de pregătire pentru un atac ipotetic. Doar că au uitat un mic detaliu: să anunțe și populația civilă. Așa că, la scurt timp după ce câteva sute de militari au apărut prin oraș înarmați și mascați, oamenii au început să sune la Poliție, convinși că „a început”.
Și de aici începe comedia germană:
Poliția vine val-vârtej, cu tot arsenalul: sirene, echipaje și chiar un elicopter.
Militarii, văzând elicopterul, cred că face parte din exercițiu și… trag cu muniție de antrenament.
Poliția, auzind focuri, crede că e atac real și ripostează cu muniție adevărată.
💥 Rezultatul: un soldat rănit ușor, o grămadă de explicații încurcate și un capitol nou în manualul de „Apărare împotriva propriei armate”.
---
🪖 Lecția românească
Ce-i drept, la noi, când se face un exercițiu, e totul mai calm.
Nu trage nimeni, nu se mișcă nimeni, și dacă se întâmplă ceva — nu intervine nimeni.
Dar hei, măcar nu a luat nicio trotinetă foc! 😅
Și dacă tot vorbim de organizare: la noi nici „aiaburtoșii” de la locale nu s-ar fi deranjat să vină.
Deci, paradoxal, ar fi fost mai bine organizat.
---
Morala?
Nemții s-au pregătit să se apere de un atac străin și au reușit să-l simuleze perfect: s-au atacat între ei.
Noi, în schimb, nu ne pregătim deloc — dar măcar știm să stăm liniștiți când se trage.
Comentarii
Trimiteți un comentariu