Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
România, salvată de ruși și de propria Curte Constituțională
Se știe că România are nevoie de eroi în momente de criză. Dar nu te aștepta la soldați sau strategii militare sofisticate. Nu, de data asta țara a fost salvată de ruși… și, culmea, de CCR. Da, aceeași Curte care, când a venit vorba să atingă privilegiile magistraților, a ridicat ochii la cer și a spus: „Crenguța de sub picioarele voastre? Nici gând să o tăiem!”.
Cecereu a dat lecția supremă de patriotism: să salvezi România de reformă, în timp ce îți păstrezi pensia intactă. Asta da acțiune eroică! Populația poate să stea liniștită – privilegiații sunt protejați, țara e salvată… și nimeni nu a murit de ruși, pentru că cei care ar fi murit de reforme au fost salvați la timp.
Și apoi vine clovniada finală: Bolojaf, premierul optimist care anunțase solemn că-și va da demisia dacă reforma nu trece, continuă să-și exercite funcția ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Defuncție politică? Poate, dar el se jură că, data viitoare, legea va trece sau își va tăia sprinceana in caz contrar.
În final, România a supraviețuit unei tentative de reformă, magistrații râd în continuare în bănci, premierul promite și promite, iar populația? Ea rămâne martor tăcut al unui circ național care se vrea… salvator. Cine spune că eroii trebuie să fie vizibili sau că patriotismul presupune sacrificiu? În România anului 2025, e suficient să respingi o lege și să spui că salvezi țara.
Comentarii
Trimiteți un comentariu