Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
Când Turcia declanșează o anchetă extrem de dură în fotbal — suspendând peste 1.000 de jucători, anchetând sute de arbitri și arestând oficiali — nu vorbim doar despre un simplu scandal de pariuri. Este, de fapt, o demonstrație a capacității instituțiilor de a lovi puternic acolo unde cred că sistemul este corupt. În România, contrastul pare dureros de clar: într-un mediu democratic formal, instituțiile par mult mai lente, mult mai blânde și mult mai dispuse să schimbe regulile decât să pedepsească. Iar asta ridică o întrebare esențială: ce contează mai mult pentru un cetățean — libertatea formală de a alege sau capacitatea statului de a livra bunăstare, ordine și consecințe reale pentru corupție? Acest text analizează scandalul turcesc din fotbal și îl compară cu realitățile din LPF (Liga Profesionistă de Fotbal) din România, pentru a scoate la lumină adevăratele limite ale democrației pe hârtie. --- 1. Scandalul uriaș din fotbalul turc: ce s-a întâmplat și de ce contează 1.1 Su...