Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
🔹 Când mirosul din gură nu vine de la dinți sau stomac: adevărul despre dopurile amigdaliene Mirosul urât din gură — cunoscut și sub numele de halitoză — e o problemă mai comună decât credem. Mulți dau vina pe stomac sau pe o igienă dentară precară, dar realitatea e că uneori vinovatul e… în spatele gâtului: amigdalele. 🦠 Ce sunt dopurile amigdaliene (caseum)? Amigdalele au mici adâncituri numite cripte. În ele se pot aduna resturi alimentare, celule moarte și bacterii. În timp, aceste resturi se întăresc și formează dopuri alb-gălbui, numite caseum (de la cuvântul latin caseus, care înseamnă „brânză” — și da, exact așa arată). Dopurile nu sunt periculoase, dar pot provoca: respirație urât mirositoare persistentă (chiar dacă te speli pe dinți corect); senzație de „nod” în gât; gust neplăcut; uneori o tuse ușoară sau iritație locală. 👃 De ce miros atât de urât? Pentru că în interiorul dopurilor se adună bacterii anaerobe, care produc compuși sulfurați volatili — aceiași responsa...