Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Bravii Ucrainieni În Misiune Specială: Cum Se Joacă „De-a Atentatul” Prin Țările Vecine Zici că istoria se repetă, dar acum are umor negru: prin Polonia, România și Ungaria s-a instalat noul sport extrem al regiunii — „Cine reușește să-l enerveze mai tare pe NATO ?”. Desigur, în fruntea competiției nu puteau fi decât doi eroi de poveste: „ucrainienii patrioți”, oameni care aparent trag mai repede cu ochiul spre Moscova decât spre Kiev. Misiunea lor? Simplă ca un manual rusesc de diversie: Plantezi ceva explozibil pe o cale ferată. Arunci un clește pe șine, ca să își dea trenul cu opinia. Înregistrezi totul cu telefonul, că altfel cum dovedești că ai muncit? Apoi fugi în Belarus, ca un turist care și-a uitat portofelul în duty-free. Polonia, evident, a rămas mască. Nu că n-ar fi văzut multe, dar totuși, e prima dată când descoperă că „prietenul prietenului tău” îți sabotează infrastructura. Ungaria stă calmă, că ea nu se supără decât când îi atingi gazul ieftin. România, în schimb...