Există un moment în care o societate trebuie să-și pună o întrebare brutal de simplă: mai suntem proprietari sau suntem doar chiriași ai statului? În România de azi, răspunsul devine tot mai incomod. Pentru că atunci când plătești an de an pentru casa în care trăiești, când munca îți este taxată până la os, iar fiecare produs cumpărat vine cu TVA pe care nu‑l vei recupera niciodată, noțiunea de „proprietate privată” începe să sune a glumă. Proprietatea cu termen de expirare Casa nu mai este un bun definitiv. Este un bun condiționat. O ai atâta timp cât plătești. Nu contează că ai muncit o viață, că ai plătit deja impozite pe salariu, pe materiale, pe utilități, pe fiecare cui bătut în perete. Statul revine anual și îți amintește cine este, de fapt, proprietarul final. Impozitul pe locuință nu mai este o taxă simbolică. Devine o chirie mascată. Obligatorie. Permanentă. Fără legătură reală cu servicii oferite. Plătești pentru dreptul de a rămâne în propria ta casă. TVA – impozitul ...
🗳️ Breaking news din Republica Moldova 🗳️ A început campania electorală și deja se simte mirosul de... „ruși sub pat”. Maia Sandu a scos arma supremă: discursul copy-paste din România. ➡️ „Rușii ne atacă!” ➡️ „Rușii ne destabilizează!” ➡️ „Rușii vor să ne ia covrigul din gură și butelia din beci!” Și poporul, sărmanul, înghite. Că dacă nu vin rușii, vin taxele europene: – curentul scump, – pâinea la preț de aur, – și „integrarea” înseamnă să te integrezi direct în foame. Dar stai liniștit, moldovene! Maia și prietenii ei din Bruxelles te apără de ruși... cu facturi. Căci nimic nu sperie mai tare Kremlinul decât un moldovean care plătește 300 de lei pe un kilogram de carne și zâmbește patriotic, că-i „european”. În concluzie, avem aceeași poveste ca la București: 🇷🇺 „Rușii sunt bau-bau.” 🇪🇺 „Noi suntem salvarea.” 👛 „Factura e realitatea.” Hai noroc și vot cu speranță, că oricum după alegeri, rușii rămân la televizor, iar birurile – la poștă.