Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Două cazuri recente implicând cetățeni nepalezi arată cât de distorsionată poate fi atenția presei. Primul caz, extrem de grav, implică un copil de 12 ani care a fost victima unor violuri repetate comise de un cetățean nepalez în județul Călărași. Cu toate acestea, incidentul a fost aproape ignorat de mass-media, fiind relatat de doar 2-3 site-uri, fără să capete atenția televiziunilor sau să declanșeze dezbateri publice. În contrast, un alt nepalez a fost agresat fizic în august pentru că lucra ca distribuitor. Deși fapta este tot o infracțiune, presa i-a acordat vizibilitate enormă. Incidentul a devenit viral, amplificat de postările unui politician implicat, care a incitat la ură, transformând cazul într-un subiect de televiziune pe toate canalele. Această discrepanță evidențiază un pattern îngrijorător: mass-media prioritizează scandalul, emoția și viralitatea, nu gravitatea faptei. Astfel, un viol repetat asupra unui copil, de o gravitate majoră, poate trece aproape neobserv...