Au trecut multe articole, multe ore petrecute în fața tastaturii și multe speranțe că un dialog sincer mai poate schimba ceva. Astăzi am ajuns la concluzia că este timpul să fac un pas înapoi. Am început acest blog din pasiune. La început scriam bancuri și lucruri ușoare. Mai târziu am început să scriu despre politică, despre societate și despre tot ceea ce mi se părea că nu funcționează. Am făcut-o fără pretenția că dețin adevărul absolut, ci cu speranța că opiniile diferite pot naște discuții inteligente. Din păcate, am descoperit că, de cele mai multe ori, nu mai există dialog. Dacă doi oameni au opinii diferite, rareori încearcă să le compare sau să le susțină cu argumente. Mai des se ajunge la etichete, la certuri și la încercarea fiecăruia de a demonstra că numai el are dreptate. În același timp, experiența mea cu blogul m-a dezamăgit. Am avut perioade în care site-ul era indexat fără probleme, iar ulterior au apărut dificultăți tehnice de indexare pe care, deși am încercat să le...
Ciudat cum funcționează lumea: oamenii nu urăsc mereu străinii, ci chiar pe cei mai apropiați lor – prieteni, colegi, vecini sau chiar rude. Și, culmea, nu din motive mari, ci din acele lucruri mărunte care se adună încet, încet, până explodează. 1. Invidia mascată în zâmbet Nimic nu doare mai tare decât să vezi că cel de lângă tine a reușit ceea ce tu n-ai avut curaj sau putere să faci. Un job mai bun, o casă mai mare, o relație fericită. Nu toți pot felicita sincer. De multe ori, prietenia se strică atunci când succesul unuia devine oglinda eșecurilor celuilalt. 2. Așteptări neîmplinite Prietenia, la fel ca dragostea, funcționează pe baza unor așteptări nerostite: să fii sunat, să fii sprijinit, să fii ascultat. Când unul nu dă cât celălalt cere, apar frustrările. Și așa, dintr-un simplu „nu m-a mai căutat”, se naște o răceală care se transformă în ură mocnită. 3. Competiția ascunsă Mulți oameni trăiesc cu ideea că trebuie să fie „mai buni” decât cei din jur. Nu recunosc niciodată, d...